A primit distincția Golden Medal pentru construcţia unui aparat prototip care măsoară nivelul unei proteine-marker în sânge şi care astfel ajută medicii să deosebească o infecţie virală de una bacteriană.
Proiectul echipei din care a făcut parte Oana a fost nominalizat ca fiind unul dintre cele mai bune proiecte care au dezvoltat un test de diagnostic medical. Acum, Oana Pelea este anul I la programul de training doctoral în Biologie Sintetică al Universității din Oxford. Este membru Wadham College.
-Jurnal bihorean: Cum ai ajuns în cel mai competitive mediu din lume, la Universitatea Oxford?
-Oana Pelea: Pe lângă mult noroc, consider că am ajuns aici cumva pas cu pas. Din școala generală an fost pasionată de biologie și am ales să urmez profilul de Științele Naturii ale Colegiului Național “Mihai Eminescu”. Având rezultate școlare satisfăcătoare (Oana e modestă n.r. A fost olimpică la mai multe materii.) și fiind implicată în activități de voluntariat, am fost admisă la Universitatea din Sheffield, în Marea Britanie. În Sheffield, am urmat cursuri de licență și masterat în domeniul geneticii și al biologiei moleculare. Probabil cel mai relevant aspect care m-a ajutat să ajung aici a fost faptul că în timpul tuturor vacanțelor de vară pe care le-am avut ca studentă, am lucrat în proiecte extracurriculare de cercetare. De asemenea, deoarece modelarea matematică a proceselor biologice joacă un rol important în biologia sintetică, având puțină experiență în domeniul bio-informaticii şi faptul că am dat Bacalaureatul din matematică m-au ajutat.
– J.b.: Familiarizează-ne, te rog, cu Biologia sintetică, cu modelele matematice ale proceselor biologice.
-O.P. Sunt în primul an de training doctoral în domeniul biologiei sintetice. Biologia sintetică este o știință interdisciplinară care a evoluat din ingineria genetică. Fiind la interfața dintre biologie, inginerie, informatică și matematică, biologia sintetică se ocupă cu design-ul şi crearea de sisteme biologice artificiale. Exemple de sisteme artificiale includ celule sau comunități de celule care au fost reprogramate să îndeplinească alte funcții decât ar avea în mod natural, calculatoare moleculare, precum și multe alte aplicații importante în producția de substanțe cu interes comercial sau medicină.
Având un background în biologie, în primul an de training doctoral, urmez cursuri în domeniile care nu îmi sunt atât de familiare: matematica, informatică, modelarea proceselor biologice etc. Spre sfârșitul anului, va trebui să lucrez în două laboratoare diferite pentru a explora două domenii de cercetare care mă pasionează. La încheierea acestor două proiecte, va trebui să aleg unul dintre acestea ca fiind principala mea tema de cercetare doctorală și voi lucra la acel proiect încă 3 ani.
– J.b. Cum arată o zi din viaţa ta acolo, la Oxford ?
-O.P. În ficare zi lucrătoare am cursuri de la 9:30 pana la 17:30. După cursuri, de obicei merg la sală, ies în oraș cu colegii sau mă relaxez puțin. În perioadele în care am multe proiecte de făcut, după câteva ore de relaxare, merg acasă și mă apuc din nou de lucru.
-J.b. Ce relaţii ai cu alţi studenţi?
-O.P. Am prieteni şi colegi din toate colțurile lumii și cred că asta e o experiență extraordinară pentru a-mi extinde orizonturile culturale și a scăpa de micile idei fixe pe care le-am dobândit crescând într-o țară în care majoritatea oamenilor au mai mult sau mai puțin credințe și obiceiuri similare. Oxford încurajează diversitatea din toate punctele de vedere, iar la începutul anului universitar am avut chiar și câteva cursuri despre diversitatea etnică și culturală, precum și despre comunitatea LGBT.
-J.b.Vă caută potenţiali angajatori?
-O.P. Încă din timpul studiilor, există oportunitatea de a lucra în colaborare cu diverse companii. De asemenea, multe companii vin la universitate să își prezinte activitatea, precum oportunitățile de colaborare sau angajare. Cu toate acestea, depinde de fiecare student în parte să se intereseze de aceste oportunități și să meargă la astfel de prezentări.
– J.b Se spune că la această universitate, tradiţiile sunt regula…Poţi să-mi vorbeşti despre tradiţiile de la Oxford. La examene e impusă o ţinută: pelerină, papion, pantofi negri?
-O.P. Într-adevăr, Oxfordul păstrează câteva tradiții, apartenența studenților la un colegiu, precum și purtarea îmbrăcămintei academice la diferite ocazii.
Universitatea are 38 de colegii și fiecare student e atât membru al universității cât si membru al unuia dintre aceste colegii. Pentru studenții care îşi fac studiile de licență, aceste colegii sunt foarte importante, deoarece acești studenți au și cursuri la aceste colegii. În cazul meu, ca student doctoral, apartenența la colegiu este mai mult o oportunitate de socializare. Ocazional, se organizează cine formale în sala de mese a colegiului, cine unde membrii colegiului, atât studenți cât si profesori au ocazia să se întâlnească. În colegiul meu, profesorii stau la o masă care e situată pe un fel de scenă, iar la cinele formale, aceștia sunt întotdeauna îmbracați cu hainele academice. În alte colegii, studenții trebuie să poarte aceste haine academice pentru cinele formale, dar, din fericire, acesta nu este și cazul în colegiul meu.
Ținutele academice includ o pelerină neagră, iar lungimea acesteia depinde de nivelul de educație al fiecăruia. Studenții care învață pentru a-și lua diploma de licență, au o pelerină până în dreptul șoldului, masteranzii și doctoranzii, până în dreptul genunchilor, iar cadrele academice, până în pământ. În cadrul examenelor, precum și al ceremoniilor de înmatriculare sau absolvire, pe lângă această pelerină, studenții trebuie să poarte o cămașă albă cu guler, fustă/pantaloni negri, pantofi și ciorapi negri, precum și un papion sau o fundă. O altă tradiție interesantă e că, la primul lor examen, studenții sunt încurajați să poarte un trandafir alb în piept, la ultimul examen- un trandafir roșu, iar la toate celelalte examene- un trandafir roz .
J.b.- Cum decurg examenele? Ce urmăresc profesorii? Sunteti incurajaţi să vă susţineti opiniile?
-O.P. Ca student doctoral, nu am examene în sensul tradițional al cuvântului și nu prea știu exact cum decurg examenele la Oxford. Din punctul meu de vedere, profesorii nu prea au așteptări de la studenți. E la latitudinea studenților să aibă așteptări de la ei înșiși și să munceasă pentru a ajunge acolo unde își doresc. Profesorii sunt acolo doar pentru a-i ajuta pe elevi să ajungă acolo unde își doresc.
În ceea ce privește expunerea opiniilor, da, suntem întotdeauna încurajați să ne spunem punctul de vedere, atât referitor la temele dezbătute în timpul cursurilor, cât și referitor la calitatea actului de predare. Dacă la încheierea fiecărui curs, studenții primesc feedback pentru prestanța lor, studenții trebuie, de asemenea să dea profesorilor un feedback referitor la eficiența metodei lor de predare. Profesorii se bucură foarte mult când primesc sugestii referitor la ce ar putea îmbunătăți și chiar țin cont de aceste sfaturi.
-J.b:Care e cea mai importantă lecţie care se învaţă la Oxford?
-O.P. Când o să îmi dau seama, promit să vă spun.
-J.b:Ai teme de cercetare? La ce se referă? Unde te vezi la finalul studiilor?
-O.P. Încă nu am o temă de cercetare, va trebui să îmi aleg una doar începând de anul viitor. Probabil voi alege un proiect relevant pentru tratamentul cancerului. Sunt, în general, pasionată eficientizarea metodelor de editare a ADN-ului uman. La finalul studiilor, mi-ar plăcea să înființez un centru de cercetare precum și o organizație caritabilă care să susțină cercetarea în România.
-J.b. Îţi mulţumesc pentru timpul acordat. Sper ca toate proiectele tale să fie realizate. Şi de ce nu, să ai o contribuţie importantă la tratarea acestei boli îngrojitoare- cancerul…
Citiți principiile noastre de moderare aici!