Elevi din Olanda sunt în aceste zile oaspeţi ai elevilor de la Liceul Teologic Baptist Emanuel. Ei provin din şcoli din Apeldoorn şi din Rotterdam. „În fiecare an evenimentul are loc sub un moto. Anul acesta este un pasaj din Biblie: «Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui»” , explică profesorul Simona Ienciu, coordonator al proiectului alături de profesorul Andreia Ocoş, respectiv de prof. Tabita Vede şi de directorul L.T. B. Emanuel prof. Iosif Curta.

„Scopul proiectului este descoperirea adevărului din orice cultură şi relaţionarea acestuia cu valorile din Scriptură”, spune prof. Andreia Ocoş. Copiii participă la ateliere de lucru, fac turul oraşului pentru a se familiariza cu patrimoniul cultural, participă la lecţiile elevilor români şi sunt găzduiţi în familiie orădenilor pentru a lua pulsul vieţii de familie, a se familiariza cu viziunea românilor despre familie, cu bucătăria tradiţională românească.

„La rândul lor, elevii de la «Emanuel » care vor pleca în Olanda sunt selectaţi în funcţie de gradul de cunoaştere al limbii engleze, de performanţele la învăţătură”, spune profesorul Iosif Curta.

Unul dintre workshopurile care se bucură de mare interes în rândul elevilor din Olanda este cel susţinut de profesorul Dan Botica la Universitatea Emanuel, seminar în care este prezentată personalitatea eroului anticomunist Richard Wurmbrand, pastor luteran, evreu de origine, născut în România.

Wurmbrand a fost atras de comunism în perioada copilariei, a urmat cursurile unei școli politice la Moscova, apoi a abandonat orientarea comunistă, s-a convertit la creștinism, pentru ca mai târziu să petreacă peste 14 ani în închisorile comuniste pentru activitățile sale creștine care au atras adversitatea autorităților vremii.

Se spune că a devenit pastor după ce a citit Biblia pe care o primise de la un tâmplar la care locuise în zona Brașovului, în perioada de convalescență după tuberculoza contractată la Doftana.După terminarea războiului, în 1945, Wurmbrand intră în conflict deschis cu autoritățile comuniste. Astfel, în cadrul congresului cultelor ( în care liderii diverselor denominații creștine se arătau dispuși să susțină Partidul Comunist), Wurmbrand a fost vocea singulară care a protestat împotriva îngenuncherii cultelor în fața unui guvern totalitar, spălând în, acest fel, „rușinea de pe obrazul lui Christos”, cu riscul propriei vieți.

Urmează ani de temniță grea, în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure, torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova, Jilava, Târgu Ocna. În perioada de izolare totală, alcătuiește serii de predici proferate în fața unui public imaginar, pentru a-și proteja mintea. Îl cunoaște atunci pe Nicolae Steinhardt.

În 1965 părăsește țara împreună cu familia, fiind răscumpărat de o organizație creștină norvegiană, cu 10.000$. În 1966, se stabilește în Statele Unite, unde înființează misiunea creștină Vocea martirilor, organizație care luptă împotriva persecuțiilor îndreptate asupra creștinilor de pe toate continentele.

Ajunge în atenția Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, unde face cunoscute atrocitățile la care sunt supuși creștinii din țările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic și anume: cicatricile de pe trupul său.

În consecință, pastorul Wurmbrand își îndepărtează cămașa lăsînd să se vadă optsprezece răni produse de tortură. După Revoluția din 22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită, în România, unde depune flori la mormintele torționarilor săi.

Mai aproape de cer

Participant la proiect, Maximilian Morar, elev la «Emanuel » remarcă atracţia olandezilor pentru workshop-uri susţinute de prof. Dan Botică şi prof. Sebastian Văduva „pe tema păstrării unui cuget curat în vorbire şi purtate, în era tehnologiei”, dar şi dar şi excursiile din Munţii Apuseni, la Şuncuiuş, „unde, dincolo de diferenţele culturale, am găsit că tinerii creştini au aceleaşi principii, fie că sunt din România, fie din Olanda”.

Maxi Morar vorbeşte şi despre prestaţia Corului de clopoţei Hosanna al Bisericii Emanuel, „ceea ce a fost cu totul fantastic pentru ei, întrucât nu au mai auzit acest mod de închinare, cu ajutorul clopoţeilor”, dar şi despre duminicile petrecute „mai aproape de cer” în cadrul unui serviciu divin în mijlocul naturii.
„Am învăţat să fim gazde bune, să fim mai responsabili, mai atenţi la nevoile celorlalţi”, a concluzionat Maxi Morar.

Prietenie binecuvântată

„Cel mai impresionant lucru penntru noi a fost viața voastră de zi cu zi. Am observat că sunt diferenţe între serviciul divin din ţara noastră şi predicile din România, dar ştim că noi credem şi iubim acelaşi Dumnezeu”, spune profesorul Arie Visser de la Wartburg College din Rotterdam.

„Suntem extrem de încântaţi că mulţi elevi din şcoala dumneavoastră sunt construiţi pe acea singură fundaţie pe care noi o cunoaştem: Iisus Hristos. El a murit pentru păcatele noastre şi a înviat pentru vieţile noastre. Sperăm şi ne rugăm ca multe vieţi din această generaţie să fie la fel, construită pe EL, la fel în Oradea cât şi în Apeldoorn.

Suntem încântaţi că am putut călătorii cu voi ca lideri şcolari în ultimii 5 ani. Avem o mulţime de amintiri despre diferitele activităţi la care am participat împreună, unde am putut să învăţăm despre cultura voastră. Sperăm ca prietenia nostră să se păstreze în continuare şi să fie binecuvântată în viitor”, consideră profesorul Henk van Sorge de la Jacobus Fruytier School din Apeldoorn.