Poate dacă nu aș fi aflat, zilele astea, că tocmai în orașul nostru, atât de bine văzut și lăudat în toată țara și chiar dincolo de ea… s-a petrecut ceva inimaginabil, anume ca o fată, o elevă să atace cu un cuțit un pedagog, un dascăl… în chiar biroul directorului… n-aș mai fi continuat o veche meditație legată de agresivitatea, violența, ura, tot mai prezente în viața tineretului.

[eadvert]

Desigur, fac parte dintr-o generație care n-a prins propriu-zis războiul, aflând despre el, mai ales din povestirile părinților și bunicilor, din cărțile de istorie și din cele în care ficțiunea se amesteca cu realitatea, dar din care ne puteam face cu ușurință o idee despre grozăviile războiului. Apoi mai erau și filmele, mai ales cele sovietice, care condamnau războiul, ridicând în slăvi ideea de pace… Iată că, după ani buni, chiar rușii au pornit un război, călcând în picioare unul din cele mai elementare drepturi ale omului, acela de a trăi în pace…

În ultimii ani însă pofta de a bate, de a ciomăgi, de a jigni, de a insulta, de a umili e tot mai des întâlnită în viața noastră de zi cu zi. Ingrijorător mi se pare că aceste mizerabile porniri își fac loc în sălile Parlamentului, loc stimabil în care, s-ar crede că s-au adunat să discute multele probleme ale nației, oameni de calitate, politicieni serioși, sobri, cu o ținută morală și etică respectabile, care au ales (și i-am ales) să ne reprezinte în aceste foruri înalte. Și încă mai deprimant este să vedem cum mai sunt școli în care elevii fac gesturi necuviincioase, vulgare, în spatele profesoarelor, vorbesc urât, vulgar, le atacă chiar, iar ei între ei și ele între ele, se iau la bătaie chiar în clasă sau în curtea școlii.

Câteva cauze…

Să nu existe, te întrebi, nici un mijloc de a stopa această degringoladă, acest tăvălug care ne duce spre un nefericit final ? Și, iată-mă căutând și câteva cauze: părinții foarte ocupați nu mai au timp pentru copiii lor. Lectura nu mai e obligatorie, dascălii, tot mai modești și ei, ca pregătire, mai ales pedagogică (dar uneori și profesională), și-au pierdut autoritatea. Controlul, cu tact și răspundere, a dispărut.

Atunci mi-a venit ideea să văd cam la ce filme se uită ei… Că și din filme învață omul câte ceva… Și iată ce văd. Cam în toate zilele și pe toate canalele filme americane. Bune, zic, actori mari, faimoși, bugete de milioane… Dar, ia uitați-vă la titluri: „Spioni de elită”, „Piscina groazei”, „Ura pe care o simți”, „Regele hoților”, „Revolver”, „Războiul lumilor”, „Noaptea răzbunării”…

Hai, îmi zic, uite-l pe De Niro. Mare actor.. imens. Dar e gangster și el. Kevin Costner… bun. E Robin Hood. Adrien Brody.. Da, „Pianistul”, trist ce-i drept, dar ce lecție de viață… Răsfoiesc mai departe Programul Tv. Mă sperii: ni se recomandă călduros „Păcatele unui polițist”, „Fugi sau vei fi mâncat” (bârrr, canibali !), „În valea violenței”, asta e clar… „Pe urmele ucigașului”, „Dublura diavolului” (doar unul nu era de-ajuns), „Jaf contracronometru”. A, iată și „Extrem de pervers”, șocant.. aici nu e nici un dubiu, titlul spune tot.

Pescuiesc un titlul îmbietor: „Prinț și cerșetor”. Altceva, o poveste. Mark Twain. Citesc în prezentare: agenți FBI urmăresc… Aaa, e modernizat. Poate dau de o comedie. Da: „Socrul de coșmar”. Și el, domnule, cu soacra mai înțeleg… Dau iar de De Niro și, ei da, Michelle Pfeiffer, ce actori. Citesc titlul: „O familie criminală”. Uuf.. fără crime nu se poate? Și uite, un titlu potrivit pentru domnișoare: „Cea mai rea fată din lume”. Dar, în final răsuflu ușurată . „Apocalipsul!” acum.. Și , uite, da, Așa se termină lumea..

Bine. Măcar știm că toate aceste crime, războieli, urmăriri, înjunghieri, bătăi, răzbunări, loviri, încleștări, ucideri au, vor avea cândva un sfârșit…

P.S. Am încercat să-mi imaginez cu ce imagini se duc la culcare copiii, tinerii care se uită la aceste filme, șapte seri din șapte… Și cam ce sentimente li se inculcă prin aceste filme. „Fără dulcegăriile și romantismele voastre” mi-a spus că i s-a replicat unei bunici la observația bine cunoscută „Pe vremea noastră…” Bine. Fără scene de iubire, fără jocuri, fără scene tandre, fără scene cu locuri plăcute, păduri, parcuri, grădini, fără .. fără…

Dar ce puneți în loc? Să auzim!

Elisabeta Pop, critic de teatru