„Mie mi-a plăcut întotdeauna să afirm, fără modestie, că eu vin din țara lui Brâncuși, că eu vin din țara lui Enescu, că eu vin din țara lui Eugen Ionescu și din țara lui Ion Voicu, eu vin din țara oamenilor de cultură și nu din țara «țiganilor». Țigani sunt peste tot! Dar eu vin din țara acestor personalități care ne-au făcut și ne fac cinste, din țara românilor cu care ne mândrim în afara țării”. Sunt cuvintele artistei Daniela Brosset (fostă Maier), una dintre pictorițele bine cotate peste hotare.
Daniela s-a născut și a trăit la Oradea, dar în ultimii ani s-a stabilit în Franța, într-o localitate situată la 50 km de Paris, de unde, după o perioadă mai grea, a început să cunoască faima internațională.
De la 10 ani…
Primul contact cu această artă l-a avut la vârsta de 10 ani, când a reprezentat perfect o imagine dintr-un manual de istorie, care-l avea în centru pe Ștefan cel Mare. Nu a fost încurajată, astfel că a renunțat să mai picteze.
„Era manualul de Istorie a Patriei al fratelui meu, mai mare cu un an decât mine. În cartea lui de istorie am văzut o ilustrație reprezentându-l pe Ștefan cel Mare călare – cea mai cunoscută imagine a domnitorului. Am reprodus-o identic. Astfel, mi-am dat seamă că există în mine această sămânță. Însă nu am fost încurajată și am renunțat. O țin minte perfect, inclusiv locul unde am desenat-o”, își amintește Daniela Maier.
Astfel, Daniela și-a canalizat energia și resursele spre o altă profesie, cea de dascăl. Din fericire, în învățământ a fost înconjurată de oameni interesați de artă și care aveau aceleași scopuri, iar de aici, reîntoarcerea la lumea picturii a fost relativ simplă.
„Dorința mea dintotdeauna a fost să fiu profesor. Întâmplarea a făcut să ajung profesor în învățământul special, unde terapia prin artă face parte din procedurile de recuperare pentru copiii cu dizabilități. Am lucrat mult timp în acuarelă cu copiii. Am organizat expoziții, am fost apreciați la diferite evenimente din Oradea. A fost o activitate foarte frumoasă”, descrie ea.
După ani de muncă în învățământ, Daniela a decis să plece în Franța, iar acolo a început să picteze în acrilic. Încet-încet, picturile artistei au început să fie apreciate de francezi.
„Niciodată nu știi pe unde te duc drumurile vieții. Am început să pictez în acrilic. Această tehnică de lucru are o cu totul și cu totul altă onctuozitate. Îți dă o libertate de etalare pe pânză și de exprimare extraordinară. Am început cu peisaje și flori, pentru că toată lumea începe cu figurativul, apoi am trecut la abstract”, a explicat ea.
Bine văzuți
Pasiunea cu care lucrează și succesul la diverse expoziții peste hotare o fac pe Daniela Maier Brosset o artistă împlinită. Ba mai mult, orădeanca încearcă să-i ajute și pe artiștii români să se facă remarcați peste hotare.
„Expozițiile nu au întârziat să apară. Astfel, s-a născut și dorința de a-mi ajuta artiștii compatrioți. Mi-am spus că dacă eu am avut șansa de a mă descurca singură (pentru că în Franța este foarte greu să răzbați în lumea aceasta), atunci m-am gândit că trebuie să o aibă și alții. Și așa am ajuns să prezint și câțiva artiști români orădeni în străinătate. Toți au câștigat premii. Deci, arta românească și artiștii români sunt bine văzuți în Franța”, a asigurat Daniela.
Libertate
Pentru ea, pictura este mai mult decât o pasiune și a devenit „modus videndi”. Daniela își dezvăluie dexteritatea artistică, realizând extraordinare picturi abstracte.
„Nu m-am regăsit în figurativ. Am început cu flori, cu maci. Sunt florile mele preferate, chiar dacă sunt efemere. Îți încântă privirea și sufletul de fiecare dată. În plus, toată lumea pictează maci. Dar, nu pentru că toată lumea pictează maci am pictat și eu. Ci am găsit că sunt florile care-mi exprimau cel mai bine trăirea sufletească de la vremea respectivă. Astfel am început. Pe urmă, am trecut la peisajele marine. Iarăși, o libertate. Mi-a plăcut să pictez libertatea în diferite forme. Libertatea pentru mine înseamnă exprimarea fără limite, rămânând însă într-un anumit cadru de respect atât față de artă, cât și față de semeni. Libertatea înseamnă înălțare spre infinitul lui Brâncuși”, este crezul Danielei Maier Brosset.
În Franța, ea a reușit nu doar să se facă remarcată, ci a obținut premii și distincții. În plus, a fost cooptată în diverse asociații și instituții de profil. Daniela a fost premiată și și-a prezentat lucrările la diverse expoziții din Franța, Italia, Austria, Belgia, Statele Unite, Spania etc.
„E o bucurie să știi că pasiunea ta este recunoscută și recompensată cu premii și cu trofee. Este o bucurie și o mândrie că ai reușit. Nu neapărat pentru că un român ajunge să intre în rândul artiștilor. Este și acesta un motiv de bucurie. Premiile nu fac decât să mă încurajeze”, a mai spus orădeanca.
Ea a devenit un artist internațional, recunoscut de către un institut de acreditare a artiștilor internaționali din Olanda. A avut expoziții atât în Europa, cât și în Statele Unite (New York). Daniela este și membru al Societății Academice de Arte, Științe și Litere și al altor asociații artistice, atât în Île de France, zona în care locuiește, cât și în Normandia – leagănul impresioniștilor. Daniela este membru al Asociației Culturale Artistice „Art Normandie”.
În Franța, la Paris, are cele mai multe expoziții, în mod special în Galeria Thuillier, care este situată la 100 de m de Muzeul Picasso, în arondismentul 3, într-o zonă foarte circulată și apreciată atât de artiști, cât și de cunoscătorii de artă.
Daniela Maier Brosset a devenit un nume cunoscut în domeniul artei, devenind o pictoriță populară și iubită în multe cercuri din capitala Franței. Lucrările orădencei transmit emoție și sensibilitate, diferențiindu-se prin viziunea artistică aparte, prin care reușește să-i surprindă pe iubitorii de artă. Pe tinerii, ca de altfel pe toți cei care au un vis ținut în frâu de ceva sau cineva, artista îi îndeamnă să îndrăznească să și-l urmeze sau să-l exprime.
„Unul dintre tablourile mele reprezintă exact răspunsul la întrebarea aceasta. Se numește «fuziune». Este un tablou în care am pictat un cadru, bine evidențiat, iar în mijlocul lui, un tumult de culori. Cadrul are două colțuri. Dintr-un colț intră mult alb și iese în colțul opus. Cadrul este societatea, care ne impune limite, printr-un anumit nivel de studii, printr-un mod de a fi sau printr-un mod de a te îmbrăca, pentru a fi apreciat ori acceptat. Petele albe tocmai aceasta am vrut să fie: reprezentarea personalității celui care îndrăznește, respectând, totuși, cadrul impus de societate. Este omul care îndrăznește să-și exprime pasiunea cu ardoare, fără să aducă prejudiciu nimănui. Dar îndrăznește să și-o exprime, fără să îi pese că ar putea fi ridiculizat (cârcotași vor fi peste tot). Îi îndemn, așadar, să îndrăznească să se exprime, pentru că este doar în folosul lor. Să nu-și țină pasiunea închisă. Pentru că noi nu suntem într-o colivie, chiar dacă suntem pasărea care cântă frumos, precum măiastra lui Brâncuși”, a conchis Daniela Maier Brosset.
Trimite articolul
XCand voma si diareea devin “arta”…
-
Sau cand devin un Pablo…