Și lăsam să se înțeleagă că prietenul meu pleacă într-o călătorie la antipozi cu argumentele și lejeritatea unei vizite scurte la un amic de pe o stradă vecină… Și ca să fie și mai autentic, de cele mai multe ori își ia și nevasta cu el, dovedind cât de firesc și la îndemână este traiul romantic pe această lume.

Cea de-a doua carte – „Călătorii în India” – mă contrazice însă puternic, demonstrând pe de-a-ntregul că autorul nu e un pribeag în călătoriile sale, ci un programator serios de descinderi culturale. El își fixează punctele cardinale după lecturi bine alese, cu certitudini ferme, ivite din tezaurul de informații al mapamondului. El călătorește și scrie pentru a confirma marea diversitate a lumii contemporane, și o face după cele mai stricte canoane. Asemeni înaintașilor, își împarte constatările în secvențe spectaculoase, pe care le ordonează ca în bibliotecile olimpice, afirmând prin motouri severe unde încep și unde se termină ierarhiile…

Constatăm astfel că Nordul cărții este fixat de Robert Stenuit, scriitor și explorator belgian contemporan: „Nu e important să găsești comori; important este să cauți comori.” Aducându-ne astfel în minte un alt ecou dintr-un alt slogan de mare rezonanță al civilizației contemporane, din jurământul olimpic alcătuit de Pierre de Coubertin. Iar Sudul expunerii îl aduce în cauză pe Picasso: „Eu nu caut. Eu găsesc.”

Odată fixați polii, autorul își instalează un ecuator pe care îl ornează cu informații și opriri spectaculoase, pe care le mai slăviseră și alți turiști emblematici, dar privite acum prin celebrii săi ochelari – existenți la propriu – ceea ce dă bucuria acestei cărți. Pentru că și aici coordonata mediană a Terrei Dorin o pornește dintr-o înțelepciune concentrată a căutătorilor de comori: „Aurul îl găsești acolo unde se află, și se află acolo unde-l găsești.”

Și tot el găsește și punctul acestei cărți, într-o manieră clasică, cu o dedicație care ne aduce aminte de un alt demers cultural justificat: „Dedic această carte Cosminei, pentru a împărți până la capăt bucuria Indiilor”. Periplul prin țara maharajahilor pentru românii de orice culoare trebuie legat de simbolica prezență a unei misterioase Maitreyi…

Digresiunile pe marginea cărții înfloresc în hainele și luminile lor de speculații fulgurante, dar certitudinea care rămâne în experiența cititorului este tonică: Dorin Chiș a reușit o carte minunată: „Călătorii în India”.
[related-post post_id=”1779715″]