De ceva vreme a pornit cruciada împotriva plopilor, care, spune multă lume fără să se informeze, ar fi periculoşi. Faptul că puful lor ar provoca alergii e doar o legendă. Sigur, pe unii îi deranjează să îşi cureţe maşina de acest puf, însă deranjant e şi praful care se depune în straturi groase.
Cei mai mulţi se tem de victimele pe care le-ar putea face copacii prăbuşiţi peste oameni sau maşini. E adevărat, în cazul plopilor, arbori cu lemn de esenţă moale, se întâmplă mai des să se rupă o creangă şi să cadă peste maşini, provocând daune materiale. Dar în Europa acesta nu e un motiv ca municipalităţile să taie plopii sau să plătească despăgubiri celor afectaţi de ruperea unei crengi, deoarece ar fi de neimaginat ca arborii să fie tăiaţi „preventiv”, când sunt alte cauze care provoacă mult mai frecvent accidente mult mai grave: vorbitul la telefon în timpul conducerii maşinii, alcoolul, sau, la noi, drumurile proaste.
Recent, un domn numit politic la conducerea apelor locale îşi dădea cu părerea că plopii de pe malul Crişului ar trebui tăiaţi pentru a se amenaja un taluz înierbat. Acum şi nu mai târziu, pentru că „acum avem banii” şi poate peste câţiva ani nu vor mai fi bani pentru lucrări. Prioritatea sa nu e deci repararea malului stâng înainte şi după podul din centru, unde grinda de beton se poate prăbuşi oricând în apă şi odată cu ea pot cădea şi cei care pescuiesc acolo, ci înlocuirea plopilor cu gazon.
Zice respectivul „botanist amator” că plopii respectivi au deja 40 de ani şi ar trebui tăiaţi oricum în curând. Unde scrie asta? Plopii trăiesc şi 200 de ani. Susţinătorii tăierii acestor copaci argumentează că plopii orădeni ar fi hibrizi, varietate care într-adevăr e mai instabilă decât cele autohtone. Ce comisie de botanişti a stabilit însă că toţi plopii din Oradea ar fi hibrizi? Şi chiar dacă ar fi, nu înseamnă că ei şi cad la orice bătaie de vânt, dovadă în acest sens fiind cei plantaţi de-a lungul şoselelor, care au tocmai rolul de protecţie împotriva intemperiilor. Arborii nu se prăbuşesc de la sine, ci mai ales atunci când le sunt tăiate rădăcinile în timpul unor lucrări de amenajare a teritoriului.
E uimitor cum pe cei care ne conduc îi îngrijorează posibilitatea teoretică a căderii unor arbori pe maşini, sau aceea că apele Crişului ar putea – o dată la o mie de ani, conform statisticilor – să inunde un pic oraşul, de parcă nu o face orice ploaie mai zdravănă, dar nu sunt deranjaţi de calitatea execrabilă a lucrărilor la drumuri, care se ciuruiesc la câteva luni după „reabilitare” şi distrug aceleaşi maşini sau chiar provoacă accidente sau faptul că tot oraşul e plin de automobile parcate în intersecţii care reduc vizibilitatea şi produc anual accidente soldate cu moartea sau schilodirea unor oameni.
Îi rog pe cei ce citesc aceste rânduri să îşi amintească cum arăta zăpada căzută în Oradea zilele trecute. Era toată gri de la praful şi noxele din aerul pe care îl respirăm zi de zi. În Oradea se moare accidentat pe trecerea de pietoni, se moare din cauza bolilor provocate de poluare, nu din cauza copacilor prăbuşiţi. A tăia plopii sau alţi arbori de talie mare în acest oraş poluat e un act de inconştienţă criminală, care nu poate fi compensat de oricâte gazoane s-ar amenaja pe malul Crişului şi nici chiar de investiţii masive în sistemul medical.
Orlando Balaş
Citiți principiile noastre de moderare aici!