De 20 de ani, inginerul visează să facă la Budureasa o piuă (pivă) pentru sumane așa cum existau multe între cele două războaie mondiale în localitate. A găsit și locul potrivit: între două pârâuri, în centrul comunei, lângă drumul spre Stâna de Vale și în apropierea a două pensiuni. Piua inginerului Dan nu e o găselniță. Budureasa era vestită pentru pive. Peste 30 de pive erau atestate, pe la 1900, în satul Budureasa, iar acestea acopereau necesităţile satelor din vecinătate şi ale celor situate în câmpie, între Oradea şi Arad.

Piesă de muzeu

Una dintre pivele care funcţionau aici pe la 1900, aparţinând lui Laza Gheorghe, se află astăzi expusă la secţia în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei.

„Piua de bătut sumane din satul Budureasa, judeţul Bihor se deosebeşte de piua Gladna, în principal, prin faptul că maiurile oblice au fost înlocuite cu ciocane mici şi mai rapide, cu bătaie aproape orizontale, care scurtau timpul de piuare”, explică specialiștii muzeului pe pagina oficială.

[eadvert]

Tot la Budureasa, ruina pivei lui Laza Costan a putut fi văzut până relativ recent, piua este însă fotografiată în lucrarea din 1981 a etnografului bihorean Ioan Godea. Din păcate, aceste instalații hidraulice mai sunt azi prezente doar în scrieri, în fotografii, ori sunt piese de muzeu. Documentele vremii vorbesc despre faptul că pe Valea Buduresei erau 30 de amenajări pentru instalaţii hidraulice, cu diferite destinații, de multe ori acestea puteau fi regăsite în ansambluri ce includeau: 10 mori, aproximativ 30 pive pentru prelucrarea ţesăturilor de lână, şi câteva joagăre hidraulice.

Inginerul Cristian Leon Dan e condus în demersul său de a reconstitui imaginea unei pive de principiul că suntem ceea ce gândim și mai apoi materializăm. E însuflețit în proiectele sale și de faptul că Budureasa a fost declarată stațiune turistică de interes local, ceea ce dă posibilitatea de a accesa fonduri în turism.

Peșteră-pivă-via ferata

“Nu suntem ca în reclame nici ceea ce bem, nici ceea ce mâncam, ci doar o parte din ceea ce gândim, partea a ceea pe care o trecem în fapte. Pentru că locul în care simt că trăiesc real și nu fac parte dintr o holograma, cum susțin unii ca ar fi Lumea, este Budureasa, mie îmi este suficient pentru a fi sincer interesat de cum arată acest loc și ce șanse pot avea locul și concetățenii mei de acum, și din viitor de a ține și pasul cu progresul restului Lumii, dar de și de a nu uita de unde vin și ce i-a definit. După cum știți istoria mea personală este una de implicare în diverse domenii, toate însă având în comun interesul și empatia pentru semenii mei.Intenția de a face o piuă a venit firesc ca și respirația… Dorința este de a valorifica într un proiect turistic, dar nu numai, păstrarea tradiției lăzilor de zestre și construcția unei pive exact ca și cele care existau între cele două războie mondiale . O astfel de piuă a existat cam până în 1970 pe valea noastră.Piua vine să completeze amenajarea peșterii și a unui viitor traseu via – ferata. Locul ales este exact de ce aveam nevoie, între 2 pârâuri, în centrul comunei, lângă drumul spre Stâna de Vale și în apropierea a două pensiuni .Sunt în curs de înființare a unui ONG, ADEEPTT Budureasa și voi încerca obținerea unor finanțări. Nu ar fi pentru prima oară când aș reuși!”, ne-a explicat Cristian Leon Dan. Pentru a realiza o pivă e necesară o „ierugă”, un canal care concentrează debitul de apă și care depinde de morfologia terenului.

Radu Claudiu Canahai, al cărui bunic a avut o pivă, dar în zona Vașcăului, face o amplă prezentare a unui astfel de proiect, referindu-se expres la pivele din zona Budureasa.

„Pivele pentru prelucrat postav…erau adăpostite într-o construcţie din lemn cu o singură încăpere de formă dreptunghiulară, cu dimensiuni de 5-6 m lungime şi 3 m lăţime, aşezată pe o temelie de piatră. Pereţii erau construiţi din scânduri groase (3-4cm) din lemn de fag îmbinate în „şoşi” verticali pe talpă, netencuiţi .Acoperişul, confecţionat din paie sau fân, era înalt şi ascuţit, în patru ape… Instalaţia, sau piua propriu-zisă, se afla în partea dinspre aval a încăperii şi, consta dintr-un cadru numit „jug”, care susţinea „maiurile” (ciocanele) destinate prelucrării prin batere în mediu umed a postavului, şi o „troacă” în care se aşezau „sumanii” destinaţi prelucrării. Fiecare „mai” era prevăzut la partea inferioară cu o „codiţă”, acţionată de „vâzgla” corespunzătoare de pe „grindeiul” (axul) roţii hidraulice. Interiorul unei pive mai includea alături de instalaţie, vatra pentru foc prevăzută cu un cazan pentru încălzitul apei, precum şi „valăul” (recipient din lemn scobit) în care se păstra apa rece. .. iuatul presupune menţinerea umezelii materialului pe tot parcursul prelucrării, aceasta desfăşurându-se în mai multe faze”.

Budureasa, autorizare pentru vizitarea unei peșteri mai frumoasă decât Farcu