Puţini ştiu că povestea formaţiei Celelalte Cuvinte a început la, pe atunci Liceul „Emanuil Gojdu”, prezenţa trupei, invitată să cânte la Centenar, în 5 octombrie de la ora 16:30, fiind firească.

Începuturile trupei Celelale Cuvinte au fost la „Gojdu”, din 1976 până la terminare cu titualatura Sonic. Călin Pop intrase ca elev în clasa a IX-a la Liceul Gojdu în 1975, când a şi fost cooptat în trupa liceului, care era formată din elevi de clasa a XII-a. În 76 ceilalţi au absolvit și s-a pomenit singur.

A dat anunţ în revista liceului, „Țara visurilor noastre”, că e în căutare de toboşar şi face selecţie. A pregătit tobele într-o sală de clasă, vizavi de sala festivă, și a așteptat candidaţi. S-a prezentat doar unul, Leontin Iovan, pe care evident că l-a cooptat. Pe urmă l-a descoperit pe Moroșanu Andrei la chitară bas, care era cu un an mai mare, în clasa a XI-a.

Seri de dans

În formula aceea a apărut trio-ul botezat „Sonic”, și în acel an școlar, 1976-1977, a fost trupa care cânta săptămânal în ziua de sâmbătă, la „serile de dans”. Se cânta şi se dansa pe Pink Floyd, Deep Purple, Eagles, Jimi Hendrix etc. Era înghesuială mare la poartă, dorind să intre la „serile de dans” și cei de la alte licee, mai ales de la Liceul de Filologie-Istorie, acum Colegiul „Mihai Eminescu”. „Portarul, destoinic, nu-i lăsa, cerând să vadă carnetele de elev. Mai strecuram eu câțiva pe care-i cunoșteam”, îşi aminteşte Călin Pop.

Cântau pe instrumentele liceului, care erau ținute într-o mică magazie de lângă cabinetul stomatologic, puţin în spatele sălii festive. „Doar eu aveam chitară electrică personală pentru că la un pact facut cu tatăl meu, întrunisem la Şcoala Generala nr. 25, la finalul clasei a VIII-a, media generală peste 9. Și mi-a cumparat chitara mult visată pe care o vedeam cu admirație, zilnic, în vitrina magazinului «Muzica» de pe str. Republicii, unde era atunci”, rememorează Călin.

Formaţia Sonic, între 1976 și 1977, pe lângă „dansuri” a fost prezentă şi în câteva tabere de elevi, la Năvodari, Constanța, Homorod- Băi, și a luat și un premiu I la Festival „Cântarea României” cu piesa „Iarna”, piesă care acum se află pe discul „Celelalte Cuvinte 2” realizat în 1989 la Electrecord. Tot atunci a fost compusă și piesa „Rămâi”, care a ajuns pe același disc. „Am mai avut ceva compoziții dar întrucât orientarea era spre serile de dans, repertoriul era bazat pe cover-uri”, îşi aminteşte artistul.

La final de an şcolar, în 1977, Moroșanu Andrei părăsește trupa și este înlocuit cu Marcel Breazu, care era elev la liceul de chimie „Sinteza”. Cu Marcel Breazu la bas în „Sonic” a terminat Călin Pop liceul în 1979. „Aveam gânduri mărețe de a da examen la facultate la Timisoara, și de a reuși să descindem în orașul din care tocmai dispăreau cei pe care i-am văzut în 1971, la 11 ani, și m-au determinat categoric să merg spre rock: Phoenix, cu «Cei ce ne-au dat nume»”

Foşti profesori, amintiri…

În liceu a avut-o ca dirigintă pe doamna profesoară de matematică Lucia Corbu, care pe atunci nu îi prevedea un viitor prea grozav, după cum povesteşte Călin, deoarece nu îl prea interesa școala aşa cum ar fi dorit dânsa atunci. „Eram «cântărețul clasei» și, cum era de pus de un chef sau de o excursie, tot timpul chitara acustică era cu mine. Cred că de aceea nu am știut niciodată să joc table sau cărți, pentru că în timp ce colegii faceau asta, eu cantam la chitară”.

Dintre profesorii pe care i-a avut la clasă s-au mai numărat: Iuliana Pistol la limba română, Maria Gărjdeanu la istorie, Florica Gug la fizică, Viorica Tomescu la limba engleză, Eugenia Junker la sport, Ligia Domuţa la limba franceză sau Andrei Trainic la filosofie.

Dintre momentele care i-au rămas în minte din vremea liceului se leagă, printre altele, cele cu profesorul de desen Anastasie Țârulescu. „Nu era proful meu. Dar ştiam că dă cataloage-n cap la elevi, mai ales celor care nu îl salutau, indiferent dacă erau elevii lui sau nu. Aproape în fiecare dimineață mă pregăteam să îl salut, dar nu apucam și luam un catalog în cap.

Văzând că are aceeași rută (pe lângă cabinetul stomatologic) am modificat ruta mai lungă, prin curte, ca să scap. Dar, cum în fiecare dimineață cu toții trebuia să fim în curte să cântăm imnul de atunci, „Trei culori cunosc pe lume, m-am oprit, m-am pus cu ceilalți în rând și am început să bâgui și eu imnul. Însă domnul profesor m-a observat precum un vultur, a venit și mi-a dat consecutiv două cataloage-n cap spunandu-mi: «Mă , tu așa le canți de zici că-s numa două!»”, îşi aminteşte amuzat Călin.

O altă amintire se leagă de profesorul de matematică Ioan Șuteu, care statea dimineața la poartă. „Se numea «razie» și îi trimitea la tuns pe cei care aveau și ei acolo 2-3 cm de păr în plus. Eu evident că am pățit la fel, chiar dacă mereu îl mascam, sau îl dădeam după ureche cu apă şi zahăr. Atunci am găsit o intrare genială prin altă parte, pe la «cartofi», un beci unde erau depozitaţi cartofii pentru cantină, situat pe partea opusă, lângă poarta albastră şi sala de sport (atunci era acolo stație de autobuz). Intram așa mai mulți, ne murdăream un pic, dar ajungeam la clasă cu părul integru. Nu a ținut mult. Când s-au prins, am sfeclit-o”.

Sâmbătă, 5 octombrie, de la ora 16:30, actualii gojdişti vor fi prezenţi la concertul Celelalte Cuvinte, în curtea şcolii, ca un arc peste timp, cu aduceri aminte.

Excursie cu clasa la Moneasa în 78 FOTO: Arhiva personală
„Sonic” la Liceul „Emanuil Gojdu”, Oradea, 1977, cu Leontin Iovan şi Moroşanu Andrei FOTO: Arhiva personală
15 Iunie 1979, ultima zi de liceu, într-o relaxare totală pe lângă hotelul Dacia FOTO: Arhiva personală