„Toate sumele datorate în temeiul acestui contract se vor calcula la o valoare a valutei CHF egală cu jumătate din diferenţa dintre cursul CHF de la momentul plăţii sumelor respective şi valoarea valutei CHF de la momentul contractării (27.08.2008), la care se va adăuga valoarea valutei CHF de la momentul contractării. Obligă pârâta să restituie reclamantei sumele excedentar încasate, în raport de formula de calcul mai sus menţionată, începând cu data (…) până la data adaptării contractului de împrumut, prin aplicarea formulei de calcul sus-menţionate”, se arată în motivarea instanței.
Noutatea absolută constă în aceea că instanța a admis adaptarea unui contract de credit, nu prin reținerea caracterului abuziv al clauzelor lui, ci prin reținerea elementului de impreviziune apărut după momentul încheierii contractului, constatând dezechilibrul obligațiilor părților față de momentul contractării creditului din motive independente de voința lor.
Astfel, explică avocatul Cristian Rusu, reprezentantul celei care a acționat în judecată banca: „Dacă până în prezent instanțele au mai pronunțat soluții de adaptare a contractului în favoarea consumatorului pe temeiul existenței unor clauze abuzive, în prezenta cauză adaptarea contractului nu are nicio legătură cu constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale. Practic, instanța a fost chemată să judece doar pe temeiuri de impreviziune”.
În opinia lui Rusu, diferența este esențială, pentru că ,,dacă în prima situație instanța trebuie să constate reaua-credință a băncii în redactarea contractului, faptul că persoanele fizice nu au înțeles sau nu au înțeles pe deplin conținutul acestora, etc. (adică elemente subiective ce țin de raporturile părților), în cazul impreviziunii, banca nu mai este acuzată de nicio o practică abuzivă. Dimpotrivă, se invocă doar că, la fel ca și consumatorul, nu avea de unde să anticipeze ivirea unui element extraordinar, străin de conduita părților implicate și care a schimbat echilibrul raporturilor dintre ele. În acest fel, după argumentarea temeinică a cererii de chemare în judecată, sarcina probei devine una mult mai ușoară pentru consumator, care nu mai trebuie să probeze reaua-credință a băncii în raporturile cu el, ci doar că din elemente, străine de conduita lui, achitarea ratelor a devenit excesiv de impovărătoare”.
Istoric
Concret, după ce defunctul soț a încheiat cu banca un contract de împrumut, în anul 2008, soția s-a trezit că avea de achitat o rată pe care nu și-o mai permitea. Astfel, la epoca contractării, părțile aveau un salariu de aproximativ 800/860 lei, iar după 9 ani de la încheierea contractului, veniturile lor sunt în aproximativ același cuantum – 917 lei. Aceasta, în condițiile în care este evident că devalorizarea monedei naționale a fost una notorie în acest interval.
Pe parcursul derulării contractului, situația lor a ajuns mult împovărătoare, datorită crizei economice mondiale din anii 2007-2010, care a avut drept consecințe asupra contractului în derulare (în sensul creșterii cursului de schimb valutar, corelativ cu scăderea/plafonarea veniturilor părților).
Pentru realizarea acestui succes, echipa cabinetului Cristian Rusu a lucrat intens – câteva săptămâni, fiind una din soluțiile importante din jurisprudența în materie.
Aceeași echipă a mai reușit în trecut câteva premiere naționale în cauze cu Televiziunea Română, Casa Națională de Pensii și mai multe bănci centrale.
Citiți principiile noastre de moderare aici!