Tribunalul Bihor a admis o parte din cererile și excepțiile inculpaților și a exclus rapoartele de constatare întocmite de specialiștii antifraudă ai DIICOT Oradea și Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. Drept urmare, instanța a constatat neregularitatea rechizitoriului și le-a cerut procurorilor să remedieze problemele și să comunice dacă vor solicita sau nu restituirea dosarului.

De la DIICOT, la Parchetul Bihor

Investigațiile în acest dosar au început după ce, la finalul lunii august 2015, procurorii DIICOT Oradea au fost sesizați de Direcția Generală Antifraudă Fiscală (DGAF) cu privire la „activitatea ilicită a SC Leonardo SRL”.

Potrivit inspectorilor antifraudă, firma patronată de omul de afaceri Florin Panea era acuzată că, prin intermediul unor societăți de tip „conductă” și a unor documente întocmite în fals, s-ar fi sustras de la plata TVA și a impozitului pe profit rezultate din vânzarea prin magazine proprii a unor mărfuri provenite din achiziții intracomunitare de încălțăminte, marochinărie și accesorii. Mai mult, verificările Direcției Generale Antifraudă Fiscală au condus la „suspiciunea rezonabilă” că persoanele implicate în circuitul ilegal și-au vândut firmele ca să scape de controalele Fiscului.

Cinci ani mai târziu, DIICOT a clasat cauza în ceea ce privește acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat și și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. În 2023, Florin Panea și firma Leonardo, dar și alți șase administratori ai unor societăți comerciale – printre care doi libanezi, un sirian și un liberian, toți cu cetățenie română – au fost inculpați pentru evaziune fiscală și complicitate la această infracțiune, iar în aprilie 2024 au fost trimiși cu toții în judecată.

Acuzațiile formulate de procurori

Conform rechizitoriului, în perioada ianuarie 2011 – martie 2015, Panea ar fi introdus în contabilitatea a trei firme pe care le administra nu mai puțin de 705 facturi fiscale fictive. Acestea ar fi făcut referire la achiziții de încălțăminte, marochinărie, îmbrăcăminte și accesorii de la șase firme cu comportament de tip conductă, care, la rândul lor, ar fi declarat în mod fictiv achiziții de la alte societăți din România cu comportament de tip fantomă.

„În realitate, cele 705 facturi au fost înregistrate în scopul de a sustrage cele trei societăţi comerciale deţinute de inculpat de la plata taxelor datorate, prejudiciind în acest mod bugetul consolidat al statului cu suma totală de 26.579.381 lei, reprezentând TVA dedus nelegal”, explica Parchetul Bihor, într-o informare transmisă la momentul trimiterii dosarului la instanță.

Anchetatorii precizau că, de fapt, produsele la care se făcea referire în facturile fictive ar fi fost cumpărate de firma Leonardo direct de la furnizori din Italia ori dintr-un complex din București, după care ar fi fost vândute în magazinele societății. Restul prejudiciului calculat de anchetatori, până la valoarea de 47,1 milioane de lei, a fost creat de ceilalți șase inculpați, prin neplata TVA.

„Neclarități” găsite de instanță

În cadrul procedurii de cameră preliminară, ce presupune verificarea respectării legii în privința administrării probelor și a sesizării instanței, Tribunalul Bihor a admis unele observații ale apărării și a arătat că în rechizitoriu nu sunt descrise în mod clar faptele de care sunt acuzați inculpații.

„Indicarea generică a facturilor într-o anexă la ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale nu este de natură a îndeplini standardele prescrise de lege”, a explicat instanța, care a reținut și faptul că „nu s-a indicat în concret modalitatea în care inculpaţii au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală”.

Tribunalul a precizat că aceste neclarități „fac imposibilă stabilirea cadrului judecăţii”. Judecătorul de cameră preliminară a exclus rapoartele de constatare întocmite în cadrul anchetei, după ce a constatat că toate documentele în baza cărora au fost întocmite erau deja în posesia anchetatorilor ori în baza de date a ANAF, astfel că nu exista pericolul ca acestea să dispară.

„Întrucât nu exista pericol, nu exista nici urgență în dispunerea unui asemenea procedeu probator”, a precizat instanța.