Potrivit raportului AIAS, consultat de Jurnal bihorean și Bihon, aeronava a evoluat în limitele prevăzute de manualul de zbor. Însă, în momentul în care a încercat să aterizeze, aripa din dreapta s-a desprins de fuzelaj și planorul s-a izbit de pământ. Specialiștii în siguranța aviației civile au explicat că ruperea aripii a fost favorizată de o reparație anterioară necorespunzătoare și de reducerea rezistenței tălpilor lonjeronului (piesa care reprezintă grinda de rezistență a aripii – n.red.), cauzată de „îmbătrânirea firelor de carbon”.

Ultimul zbor

Planorul pilotat de Marius Onița, un orădean de 40 de ani, a decolat de pe terenul de zbor din Ineu pe 4 iunie 2023, puțin după ora 17:30, fiind tractat o altă aeronavă. După un zbor de mai bine de o oră, pe o vreme frumoasă, fără vânt sau nori, la ora 19:02 pilotul a anunțat că intră în procedura de aterizare.

„În timpul acestor evoluții, planul din dreapta al aripii s-a desprins de fuzelaj, iar planorul a intrat într-o evoluție necontrolată. După aproximativ 2 secunde, a luat contact cu solul, inițial cu planul stânga, apoi cu zona cabinei, care a fost distrusă complet, iar fuzelajul a fost aruncat spre înainte, cu rotire, aproximativ 20 de metri față de locul de impact”, se arată în raportul Autorității de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile.

În urma impactului, pilotul, care avea aproximativ 300 de ore de zbor și deținea un canal de YouTube unde posta imagini din timpul zborurilor, a murit pe loc.

AIAS: lipirea deficitară a favorizat desprinderea aripii

Specialiștii AIAS au stabilit că planorul de tip Discus b, era înmatriculat în Germania, avea peste 3600 de ore de zbor și mai bine de 1400 de aterizări. A fost construit în 1985 și a fost implicat de-a lungul timpului în alte două incidente: prima dată în 2003, când s-a prăbușit după ce s-a ciocnit cu un cablu de telecabină, și a doua oară în 2020, când a fost distrus într-un accident cercetat de autoritățile franceze.

[eadvert]

După o verificare din ianuarie 2023, nu au fost menționate probleme în jurnalul de întreținere al planorului, iar o lună mai târziu era emis certificatul de evaluare a navigabilității. AIAS menționa că, în perioada 15 aprilie – 4 iunie 2023, aeronava a efectuat 13 zboruri fără nicio problemă tehnică.

Raportul Autorității pentru Siguranța Aviației Civile dezvăluie că aripa dreaptă, cea care s-a desprins în timpul zborului fatal, a fost montată pe planor în decursul anului 2022. Însă „nici operațiunea de instalare și nici data efectuării acesteia nu apar menționate în documentele de evidență a activității de întreținere ale planorului”, se arată în documentul citat.

O expertiză AIAS a arătat că aripa din dreapta a suferit cel puțin o reparație în partea în care se îmbină cu fuzelajul.

„În această zonă, țesătura din fibră de sticlă a fost impregnată cu rășină epoxidică, care a fost depusă într-un strat neuniform, ceea ce a făcut ca lipirea să fie deficitară. Lipirea deficitară a fost cauzată fie de lipsa aplicării presiunii în timpul efectuării reparației, fie de aplicarea unei presiuni neuniforme, ceea ce a generat apariția a numeroase goluri și bule de aer în timpul procesului de întărire a adezivului. Cel mai probabil, această lipire deficitară a favorizat desprinderea extradosului planului dreapta (a aripii din dreapta – n.red.)”, se arată în raport.

În plus, analiza a evidențiat că îmbătrânirea firelor de carbon a afectat structura tălpilor lonjeronului aripii din dreapta.

Concluzii

Desprinderea aripii din dreapta a planorului a intervenit, explică specialiștii AIAS, în timpul manevrelor dinaintea aterizării: „După efectuarea manevrei de trecere de la zborul în coborâre la zborul în urcare (resursa pozitivă), într-un interval de timp de 2-3 secunde, planorul a atins înălțimea de 90-100 de metri, iar pilotul a oprit urcarea planorului prin împingerea manșei, creând astfel o resursă negativă, moment în care cel mai probabil planul dreapta s-a rupt, planorul intrând într-o evoluție necontrolată.”

În urma investigației, Autoritatea de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile a concluzionat că ruperea aripii planorului a fost favorizată de „adeziunea deficitară la îmbinarea nervurii de capăt cu învelișul planului (reparație necorespunzătoare) și de micșorarea rezistenței tălpilor lonjeronului din cauza separării în timp a firelor de carbon (îmbătrânirea firelor de carbon)”.