Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, în colaborare cu Muzeul Memorial „Iosif Vulcan” și în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, a organizat miercuri, 9 martie, la sediul Muzeului Țării Crișurilor, Str. Armatei Române, nr. 1/A, o seară muzeală dedicată împlinirii a 156 de ani de la debutul lui Mihai Eminescu în revista Familia,

[eadvert]

Cu această ocazie a fost prezentat coligatul original al revistei care conține debutul poetului național cu poezia „De-aș avea”, nr. 6, 25 februarie – 9 martie 1866, apărut la Pesta, ce se află în posesia Muzeului Memorial „Iosif Vulcan”.

Coligatul Familia 1866, donat muzeului de către gen.(r) Lazăr Cârjan, este un bloc de carte realizat prin reunirea de reviste Familia apărute la Oradea în anul 1866, care conţine 528 de pagini şi două modele de cusut, grupate în 187 de fascicule standard şi 75 fascicule cu aripioară. Înainte de restaurare, coligatul avea dimensiunile 312x243x27 mm.

În debutul serii muzeale, Gabriel Moisa, manager inerimar al Muzeului Ţării Crişurilor, a mulţumit gen.(r) Lazăr Cârjan, cel care a donat muzeului revista, restauratorului Oana Băruță pentru efortul depus la recuperarea coligatului, scriitorului Ioan F. Pop pentru implicare şi dedicare, şi Adrianei Ruge, directorul Direcției Județene pentru Cultură Bihor, pentru demersurile făcute pentru clasarea coligatului.

Despre debutul lui Eminescu în revista Familia a vorbit scriitorul Ioan F. Pop, custodele Muzeului Memorial „Iosif Vulcan”, care a reamintit momentul anului 1866, când Iosif Vulcan editează revista Familia, la Pesta, şi primește la redacție o scrisoare însoțită de câteva poezii, semnată de un elev „privatist” de șaisprezece ani, Mihail Eminovici.

Iosif Vulcan, care la acea vreme avea douăzeci și cinci de ani, îi publică una dintre poezii, „De-aș avea”, în numărul 6, 25 februarie – 9 martie 1866, schimbându-i numele în Mihai Eminescu. Iosif Vulcan îi scrie cu acest prilej și o notă de apreciere și încurajare în subsolul paginii: „Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trimise nouă ne-a surprins plăcut”. După cum spune George Călinescu, Eminescu a ales să trimită primele poezii la Familia pentru că în fiecare număr constatase că debutanţii primeau răspunsuri blânde din partea lui Vulcan. Scriitorul Ioan F. Pop a încheiat prezentarea prin câteva întrebări retorice: Ce s-ar fi întâmplat dacă Eminescu ar fi primit un răspuns descurajator, de respingere din partea lui Iosif Vulcan? Ar fi renunţat să scrie poezii? Ar fi debutat anul următor, în proaspăt înfiinţata revistă Convorbiri Literare a lui Titu Maiorescu? Cine ştie…

Generalul colecţionar şi povestea coligatului

Gen.(r) Lazăr Cârjan mărturiseşte că a devenit colecţionar de Eminescu datorită faptului că în clasa a VII-a, la Şcoala Generală nr. 1 din Lupeni a jucat într-o scenetă „Luceafărul”, şi pentru că în spectacol a avut rolul de narator, a trebuit să înveţe poemul pe de rost.

De atunci a tot luat cărţi de şi despre Eminescu şi a avut şansa uriaşă să cunoască oameni de cultură îndrăgostiţi de poezia eminesciană, cum ar fi: Dimitrie Vatamaniuc, Nicolae Georgescu, Victor Crăciun, Constantin Barbu, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi sau Igor Creţu de la Chişinău, care a tradus Eminescu din limba română în limba rusă.

Lazăr Cârjan şi-a dorit să aibă un raft doar cu Eminescu, după frumoasa tradiţie din perioada interbelică, dar a ajuns să aibă o mini bibliotecă. Regretul său este că nu a reuşit niciodată să procure ediţia princeps, considerată obiect de patrimoniu, care are un preţ foarte mare. Dar are câteva rarităţi Eminescu.

„Prima dată am achiziţionat ediţia a III-a Maiorescu, cele XI ediţii Maiorescu fiind pietre de căpătâi pentru un colecţionar. Am găsit şi ediţia VI cu coperţi originale – coperta fiind un element care înnobilează cartea. Dar, spre norocul meu, am găsit într-o stare execrabilă, aşa cum a fost şi coligatul, ediţia a II-a cu o dedicaţie uluitoare: Spre aducere aminte, Aglae Drogli, născ. Eminescu. Un scris cu un tuş special, un scris cu o caligrafie deosebită. Dimitrie Vatamaniuc împreună cu profesorul Ion Rotaru – fostul student preferat al lui George Călinescu – mi-au certificat scriind pe carte că acest scris aparţine lui Eminescu. Luasem cartea la un preţ modic, pentru că era foarte distrusă. Cu ajutorul unor legători profesionişti, am recuperat-o.

Coligatul l-a procurat prin anticarul Mihai Handoca, „un anticar cu frica lui Dumnezeu”, fiul lui Mircea Handoca – prietenul şi exegetul lui Mircea Eliade. L-a achiziţionat prin anul 2005. A fost un noroc că a găsit coligatul într-o stare proastă, pentru că dacă ar fi fost într-o stare bună nu şi-ar fi permis să îl cumpere.

Coligatul a fost descoperit într-o pivniţă cu igrasie, a ştiut de la început că este atacat volumul de o ciupercă, şi din acest motiv preţul a fost de 3.000.000 în banii de atunci – un preţ nu mic, dar foarte bun având în vedere că acest coligat este considerat aproape la fel de valoros ca ediţia princeps.
Când a venit din Bucureşti în Oradea, Lazăr Cârjan s-a întâlnit întâmplător cu Ioan F. Pop într-un magazin.

Scriitorul era încântat că urma să se redeschidă Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”, dar era mâhnit că nu are acel număr din revista Familia în care a debutat Mihai Eminescu, fără de care muzeul se simte păgubit. „Ţi-l donez eu”, i-a spus Lazăr Cârjan, avertizându-l că acesta este într-o stare precară. Aşa a ajuns coligatul în posesia muzeului, prin generozitatea generalului colecţionar, care mai are acasă, spre exemplu, 26 de volume ale ediţiei de autor Mihail Sadoveanu, achiziţionate cu suma de 260.000 de lei la vremea aceea.

Patru ani de restaurare

Legat relativ recent într-un bloc de carte cu scoarţe de carton, învelitoare de piele şi înscrisuri aurii, coligatul donat de Lazăr Cârjan era înainte de restaurare, după cum explica Oana Băruţă, într-o stare de coservare precară, cu un atac biologic accentuat în zona cotorului şi la îndoirea fiecărei coli, dar şi în câmpul multor pagini. De asemenea, legătoria era compromisă.

Atacul fungic şi mucegaiul au compromis, spune restauratorul, materialul dar şi legătoria.

„Degradările care au urmat atacului biologic au modificat gradul de încleiere şi PH-ul materialului papetar. Legătoria blocului de carte şi inserarea lui în coperţi a fost compromisă de atacul biochimic. Din păcate, decontaminarea realizată de dr. Deac Vasile, prin contractul de colaborarea al Muzeului Ţării Crişurilor cu Biclioteca Judeţeană Gheorghe Şincai Oradea, deşi a înlăturat mucegaiurile şi fungii existenţi, a afectat foarte mult integritatea materialului papetar, dislocându-l şi fragmentându-l”, spune Oana Băruţă.

 

Din acest motiv, restaurarea coligatului a implicat mai multe secvenţe de intervenţie: decontaminarea biologică, numerotarea colilor şi fasciculelor coligatului şi întocmirea diagramelor de reconstrucţie a blocului de carte, tratament antimucegai şi antifungic, desfacerea blocului de carte, analiza fiecărei coli şi a fiecărui fascicul.

A urmat apoi îndepărtarea materialului papetar degradat iremediabil, spălarea fiecărei coli. După care s-a trecut la refacerea încleierii colilor, integrarea cu hârtie japoneză a lacunelor de material papetar şi întărirea cu văl japonez a îndoiturilor fragilizate a fiecărei coli. Restaurarea s-a finalizat cu refacerea blocului de carte – coasere în gherghef, refacerea capital-brandului, refacerea scoarţelor şi cotorului în dimensiunea nouă după restaurare, finalizarea legătoriei coligatului – în piele şi aplicarea înscrisurilor aurite pe cotor.

Munca de restaurare, care presupune răbdare, migală şi precizie, a însemnat patru ani dedicaţi de restauratorul Oana Băruţă recuperării valorosului coligat.

Regim maxim de protecţie

Ca urmare a restaurării, dr. Adriana Ruge, directorul Direcției Județene pentru Cultură Bihor a putut să înainteze dosarul pentru clasare a coligatului. Demersul face parte dintr-un proiect care se desfăşoară în colaborare cu deţinătorii de bucuri culturale din judeţul Bihor cu scopul de a identifica în vederea introducerii în patrimoniul naţional mobil bunurile culturale locale dar de valoare naţională deosebită, sau chiar excepţională, cum este cazul coligatului.

„Am considerat oportună demararea procedurii de clasare pentru a institui regimul juridic de protecţie maxim pe care legislaţia românească îl poate stabili şi pentru a i se recunoaşte valoarea care i se cuvine”, a precizat Adriana Ruge.

Dosarul de clasare a fost întocmit de expertul acreditat de Ministerul Culturii, Blaga Mihoc. În pregătirea dosarului s-au implicat şi muzeografii Ioan F. Pop şi Florina Ciure.

Prin clasare, coligatul va intra în galeria bunurilor naţionale, şi se va alătura celor 80 de obiecte clasate deja care vorbesc într-un fel sau altul despre Eminescu, care marchează evenimente din viaţa poetului.: manuscrise, documente, fotografii, scrisori, obiecte de artă plastică în care poetul este reprezentat.