Francezul Serge Grandvaux a lansat, recent, albumul fotografic cu titlul „1989 – 2014: La Roumanie – 25 ans de vie quotidienne apres Ceausescu” (1989 – 2014: România – 25 de ani de viaţă cotidiană după regimul Ceuşescu), în care prezintă viaţa şi cultura oamenilor din localitatea Mişca şi a celor din Chişlaz din Bihor.

Serge Grandvaux a ajuns pe plaiurile bihorene în urmă cu un sfert de secol, imediat după căderea regimului Ceuşescu, împreună cu un prieten de-al său – George Pricaz, primar într-o localitate din regiunea Arbois din Franţa.

„Prietenul meu a fost prizonier de război în armata germană. De acolo a ajuns în Rusia unde a şi învăţat să vorbească ruseşte. Imediat după Revoluţia din 1989, din România, acesta a strâns ajutoare umanitare pentru România. Căutând pe harta României o localitate în care să le trimită s-a oprit asupra satului Mişca. În limba rusă «misca» înseamnă urs. Aşa am ajuns la Mişca, la opt luni după evenimentele din 89. La baza deciziei de a ajunge la Mişca a stat mai ales faptul că acest prieten al meu a cunoscut un refugiat maghiar ajuns în Franţa şi devenit consilier în cadrul Ministerului Agriculturii din Franţa. Acesta a fugit din ţară în cursul problemelor din octombrie 1956 din Budapesta, însă părinţii acestuia locuiau în acest sătuc”, a relatat Serge Grandvaux.

Realitate insuportabilă

La opt luni după evenimentele din 89, Serge a început o aventură care continuă şi astăzi. La acea vreme, un grup de agricultori din regiunea Arbois a avut iniţiativa creării unei asociaţii numită „Un canton pour un village”, al cărei scop era să vină în sprijinul unui sat românesc, urmare a acestei Revoluţii. Primul convoi a ajuns în România în februarie 1990. Participanţii la acţiunea umanitară au decis să reînnoiască această „experienţă foarte tare”. Astfel, au revenit şi în vara lui 1990.

„Am ajuns în România odată cu cel de-al doilea convoi umanitar. Prima călătorie la Mişca a transformat într-un mod irevocabil viziunea mea asupra lucrurilor. Până la acea dată, lupta împotriva sărăciei, mizeriei şi nedreptăţilor era doar la nivel teoretic. Deodată, aceasta a luat aspectul feţelor speriate, a trupurilor gârbovite, a vieţilor ofilite… Mi-era imposibil să fac o fotografie atunci. Ochii mei erau pietrificaţi pe imaginile reflectate de această realitate insuportabilă. Din mijlocul acestei tristeţi infinite, al acestei sărăcii absolute, al acestei delăsări totale, se detaşase însă o figură radiantă, Misi, cel cu care aveam să leg o prietenie durabilă şi care mi-a înseninat şederea la Mişca… Convoaiele umanitare au continuat să ajungă la Mişca şi la Chişlaz, câte două în fiecare an, mai bine de 20 de ani. Am adus haine, jucării, alimente, medicamente, materiale agricole, maşină de prim ajutor, am dotat complet un cabinet stomatologic etc. Aşa am ajuns să fotografiez Mişca, Oradea şi toată România. Mărturisesc că în toate feţele de femei fotografiate am regăsit-o pe cea a mamei mele, care a trăit întotdeauna supusă, după tradiţia ţărănească”, a mărturisit Serge.

Contraste

Iar imaginile realizate de el au fost expuse la Mişca şi la Oradea. În timpul expoziţiei de la Oradea, jurnalistul Alexandru Szanto, un foarte bun amic al lui Serge, i-a sugerat să prezinte la Oradea o expoziţie care să reflecte viaţa de zi cu zi a francezilor. Pentru a răspunde cererii lui Alexandru, Serge a realizat fotografiile şi le-a prezentat în urbea noastră în expoziţia cu titlul „Franţa înseamnă şi asta”.

În anul 2012, Serge Grandvaux a devenit membru de onoare al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România. În organizarea Asociaţiei „Euro Foto Art”, acesta a prezentat la Oradea, împreună cu artistul fotograf Constantin Dancoglu, expoziţia cu titlul „Contraste – Lumea frumoasă şi lumea săracă a lui Constantin Dancoglu (România) şi Serge Grandvaux (Franţa)”. Atunci, Dancoglu au prezentat lumea în două ipostaze: Constantin Dancoglu, lumea frumoasă, în imagini color, realizate în marea lor majoritate la Veneţia şi în România, iar Serge Grandvaux, lumea săracă, plină de lipsuri, în imagini alb-negru realizate în diferite părţi ale Cubei.

La sfârşitul anului 2015, Serge a decis să prezinte, într-un album foto, viaţa cotidiană din România, la cei 25 de ani după căderea regimului Ceauşescu. Prin acest album, autorul său a dorit să aducă un omagiu celor care au sfârşit sub dictatura lui Ceauşescu. Albumul a văzut lumina tiparului la Imprimeria de Vest şi a fost lansat în Franţa. Imaginile cuprinse în paginile albumului foto au fost expuse şi în cadrul unei expoziţii organizate la Festivalul de Fotografie de la Arles. Prin acestea, Serge a dorit să arate lumii modul de viaţă şi cultura oamenilor din Mişca şi Chişlaz.

„Proiectul iniţial al expoziţiei prevedea 89 de imagini alb-negru – pentru simbolistica anului 89, şi 25 color pentru a arăta schimbările survenite în cei 25 de ani, dar şi decalajul dintre diferitele categorii socio-profesionale. Din lipsă de timp, mijloace şi spaţiu, proiectul nu a fost realizat astfel”, a mai adăugat Serge Grandvaux.