De ce aţi ales Oradea pentru întâlnirea Colegiului Director al UNPR şi care sunt concluziile zilei?
– Am ales Oradea pentru că Federaţa Patronilor a avut un proiect de succes care îmbină dorinţa de a restaura ce înseamnă istorie, cultură, calitate cu dorinţa de a desfăşura activităţi de business : Centrul de afaceri din Cetate. Plus că Oradea poate fi un hub pentru ieşirea spre Europa.Asta ne-a îndemnat să facem aici o judecată asupra perspectivelor mişcării patronale în România şi să încercăm o revigorare. Am simţit o adormire, o vigilenţă, o somnolenţă a mişcării patronale. De ce? Am ajuns la concluzia că după 15 ani am ajuns la teama de a vorbi. Foarte mulţi patroni o duc din ce în ce mai greu şi le e teamă să mai vorbească. Controalele s-au intensificat, acţiunile ostile ale administraţiilor locale şi centrale, de asemenea. Din nou se fac controale fără teme.Vedem că oricine este mai vocal sau încearcă să spună ceva este ameninţat.Acestea au fost aspectele aduse în discuţie şi am vrut să vedem ce facem pentru ca afacerile nostre să nu păgubească pentru că suntem la un pas de chestiunea asta.
-Insistaţi asupra ideii ca Oradea să devonă un hub spre Europa…
– M-am întâlnit în acest scop şi le-am prezentat un proiect cu primarul oradiei, cu preşedintele CJ , cu prefectul. …Autostrada de la Debreţin ar putea transforma Oradea într-un hub important. Combinat cu extinderea aeroportului, autostrada ar putea asigura legătura rapidă cu oraşe precum Munchen sau Viena. Vii, aterizezi la Oradea şi de aici, cu maşina, în câteva ore eşti la Budapesta sau în orice al oraş unde trebuie să ajungi cu afaceri. E vorba de doar 30 de kilometri de autostradă care s-ar putea face într-un timp scurt. Singurul lucru pe care trebuie să îl facem este să obţinem aprobarea Guvernului României, pentru că partea maghiară este foarte interesată de acest proiect.Mai sus de Oradea s-a făcut o autostradă de pe care nu poţi să intri, nu poţi să ieşi. Este incredibil unde s-a ajuns. Am prezentat şi alte aspecte conducerii judeţului. Cred că este momentul ca primarul, prefectul, preşedintele CJ să treacă de la viziunile locale, la cele regionale, în interiorul şi în afara graniţei. Trebuie să interacţioneze şi în ţară şi în afara graniţei.Astfel se crează pieţe mai dezvoltate decât pieţele locale. Sunt aici, la Oradea, câtiva oameni deschişi cu care am reuşit să vorbesc şi care merg în sensul acesta. Bihorul va trebui să întreţină o relaţie bună cu judeţele limitrofe şi inclusiv cu partea maghiară pentru a putea iniţia astfel de proiecte.
-Concluziile zile…
-Am discutat ceea ce avem noi de făcut. Am o vârstă, am 22 de ani de activitate în zona privată, 12 ani de când sunt preşedinte al UNPR. Se simte nevoia să vină înspre noi şi oameni tineri. Din păcate însă, ei nu îşi asumă timpul necesar pentru a înţelege cât de importantă e mişcarea patronală. Una e să reprezinţi 100, 1000 de oameni, cu problemele, cu cerinţele, cu aspiraţiile lor şi să-i reprezinţi politic, social, în ţară şi în afara graniţelor şi alta e să mergi singur. Acest lucru trebuie să se transmită în timp. Poate noi suntem dispuşi să ducem mai departe mişcarea patronală încă 4 ani, încă 8 ani, însă trebuie să vină şi tinerii să-şi ceară drepturile cu tăria şi cu forţa cu care le-am cerut şi noi în urmă cu 15 ani. Din strada s-a mutat dialogul în instituţii
-Sunteţi maestru FIDE la şah. Ca să rămânem în domeniu: aţi făcut prima mişcare, care e mişcarea pe care o aşteptaţi?
-Din păcate cred că şi pasul al doilea şi al treilea va trebui să-l fac tot eu ca ceea ce am vorbit noi azi să se împlinească. Am gândit misiunea şi stategia pentru a pune în practică ceea ce ne-am propus noi UNPR-ul. Am plănuit deja un turneu în următoarele 6 luni în 8-9-10 judeţe , un turneu în care să mă întâlnesc cu oamenii de afaceri, să cunosc problematica. Fiindcă una e să cauţi pe google ce fac cei de la Bihor şi alta să te întâlneşti cu oamenii. Eu am fost în mai multe legislaturi aici şi am văzut cum se mişcă lucrurile. De mişcat se mişcă: mai o faţadă, mai un hotel, o stradă. Da ne mişcăm prea încet şi lumea se duce prea repede. În ultimii 12 ani lumea s-a schimbat enorm şi din punct de vedere tehnologic, şi politic şi al structurilor economice. Dar noi ne mişcăm prea încet şi oamenii sunt nermulţumiţi. Am fost spre exemplu la târgul pălincarilor. Oamenii mi-au cerut să lupt pentru brandurile acestea ale noastre, fiindcă din acestea ei trăiesc. Acestea sunt lucruri importante şi nu avem ce să punem în loc. Oamenii aceştia s-au născut aici şi au iubit ţara asta.Ibesc şi obiceiurile. Nu putem să facem toţi numai wisky şi campari. Trebuie să ne luptăm şi pentru bucăţica asta de istorie.
-Se implică social organizaţiile patronale?
Cred că în acest moment implicarea socială este abandonată. Uitaţi-vă şi la mişcarea sindicală şi la mişcarea patronală. Cam aceeaşi oameni sunt. Şi aici este problema. Să chemi oameni tineri şi să-i înveţi. Tinerii nu vor să-i asculte interlocutorul, să-i înţeleagă problema şi necazul şi mai departe să vorbească în numele lui. E foarte important. Şi nu acceptă faptul că trebuie să investeşti în ceea ce înseamnă expertiză, experienţă, cunoaştere. Nu mai au răbdare.
-Sunteţi întrebaţi atunci când se schimbă politica fiscală?
-O parte din propuneri sunt luate în seama, o parte nu. Sunt şi lucruri stupide. Vorbeşti cu ministrul de Finanţe, se întoarece în cealaltă parte şi o dă tot aşa. Practic e o consultare, nu e un dialog, să spui aici am bătut palma, ne-am înţeles.Şi de aici pleacă şi nerespectarea legii: fiindcă sunt legi care se pot respecta şi legi care nu se pot respecta. Spre exemplu merg într-o piaţă şi omul îmi spune : Am 24% TVA. V/ar fi plăcut să vă dau roşia asta tăiată 24%? » aceasta fiindcă puterea de cumpărare în România nu e ca în Germania sau Franţa.Sunt legi care sunt greşite din construcţie. E ca şi cum eu pot să-ţi pun ţie orice taxă. Ştiţi ce-mi spuneau azi oamenii în târg: «Domnul Miluţ, haideţi să ne întoarcem la zeciuală!». De erxemplu, din zece sticle de pălincă dau şi eu una Guvernului. Da nu-mi luaţi mai mult că nu pot, nu am de unde! Dacă e să vorbim de produse tradiţionale: 10%. Poporul ăsta a trăit cu o istorie: zeciala. Nu poate mai mult. Nu-i punem taxe şi impozite cât vrem noi.
Daca aţi fi un tânăr orădean care vrea să-şi deschidă o afacere, spre ce v-aţi îndrepta?
Aş merge în două direcţii: în mica producţie, în producţia agricolă. Aş face o seră, o livadă, o mică manufactură. Aş merge apoi în servicii.asistenţa medicală, asistenţă în servicii casnice. Orice fel de tip de servicii. Fiindcă discutăm de oameni care nu au bani. Din punct de vedere al comerţului, putem discuta şi aici, dar asta înseamnă să ai aplicaţia să ieşi în afară, să ştii să discuţi cu un partener.Şi să fii credibil. Poţi să iei o frenceză, dar asta înseamnă expertiză.
-Oamenii de afaceri se lovesc de lipsa creditării. Pot avea patronatele o poziţie comună în raport cu băncile?
-Aici ne aflăm pe un drum mai concret şi aceasta s-ar putea întâmpla. Din păcate nu avem nici bancă în România care să fie bancă mamă. Cu excepţia Cec-ului şi a Exim bank-ului, care sunt bănci româneşti. Toate băncile sunt filiale, sucursale. Prin urmare, de aici se drenează bani către băncile centrale. Şi interesele sunt în altă parte nu aici. Noi suntem la mâna acestor filiale dacă ne dau sau nu ne dau credite. Statul român a pierdut controlul finanţării. Suntem într-o situaţie complicată. România va trebui, de urgenţă, să-şi înfiinţeze una sau două bănci de investiţii, fără de care nu se pot atrage bani, să ajute şi micii producători şi pe cei care au nevoie de investiţii în tehnologie şi competitivitate.
-Vă mulţumesc!
Citiți principiile noastre de moderare aici!