A fost momentul în care apostolii au fost umpluţi de daruri divine, aceştia putând să grăiască în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Sărbătoarea Rusaliilor nu are o dată fixă, dar se celebrează în fiecare an la 50 de zile după încheierea Sărbătorilor Pascale și la 10 zile după Înălțarea lui Isus la ceruri. În latină, sărbătoarea poartă numele de Pentecostes, ceea ce s-ar putea traduce cu Cincizecime.

[eadvert]

Pogorârea Spiritului Sfânt constituie momentul fundamental al Bisericii, prin care se formează prima comunitate de credincioşi, iar Sfinţii Apostoli devin martori şi vestitori ai Învierii şi ai învăţăturii lui Hristos. Rusaliile au fost celebrate şi în Vechiul Testament, semnificaţia lor fiind însă cu totul alta. Ele au fost iniţial o sărbătoare de bucurie a evreilor, ajungând apoi o aniversare a legământului care fusese încheiat după ce ei au părăsit Egiptul. Ideea aceasta a fost păstrată şi în Rusaliile creştine: Sfântul Spirit coborând asupra ucenicilor, a pecetluit noul legământ. În secolul al IV-lea, la Ierusalim, sărbătoarea începea cu o celebrare nocturnă.

Prima slujbă a dimineţii se ţinea pe Golgota, iar a doua pe Sion, locul pogorârii Spiritului Sfânt. Ielele În tradiţia românească, se spune că acela care nu respectă Rusaliile va avea de-a face cu ielele: spirite feminine malefice, acestea seduc prin dansul lor, dar provoacă şi boala numită luat din Rusalii. Tot cu această ocazie, oamenii trebuie să ducă la biserică ramuri de nuc şi de tei pentru a fi sfinţite, care vor căpăta astfel puterea de a alunga spiritele rele. Tot pentru alungarea duhurilor oamenii folosesc plante cu o aromă deosebită, precum usturoi, pelin şi leuştean. Spiritele îşi fac sălaş cel mai adesea pe câmpuri, în păduri şi în fântâni pustii, aşa că acestea sunt locuri de evitat de Rusalii.

Un obicei controversat care se leagă de Rusalii provine din Oltenia. Este vorba despre dansul căluşarilor, care aduce noroc şi sănătate pentru participanţi şi pentru privitori. Căluşarii dansează a doua zi de Rusalii, unii dintre ei îmbrăcaţi precum femeile, mergând din casă în casă pentru a colinda. Mai demult, cetele de căluşari erau luate foarte în serios: dacă două cete se încăierau de Rusalii, cea care pierdea rămânea subordonată preţ de 9 ani. Pentru norocul pe care îl aduceau, căluşarii erau recompensaţi cu bani, dar şi cu pâine, sare şi usturoi. Ardelenii practică de Rusalii un obicei care se numeşte împănatul boului. Personajul cheie este un bou împodobit cu flori care conduce un alai ce străbate satul.

După ce boul este sfinţit de preot, acesta dă de băut, chipurile, sătenilor. În final boul trebuie să fie stăpânit de o fată, care ocoleşte călare pe el o masă încărcată cu bucate. Dacă ielele, femei rele, sunt de ocolit, nevestele însă sunt de căutat. Precum de Paşti, în unele zone ale Ardealului se practică şi acum udatul doamnelor, pentru ca acestea să aibă parte de prosperitate, sănătate şi spor la treburile casei. În bisericile din Oradea, preoții au sfințit spice de grâu și le-au împărțit credincioșilor. Tot în ziua de Rusalii, preoții au sfințit apa cu care oamenii își vor stropi culturile pentru a fi păzite de furtuni și alte pagube.

FOTO: C.D și Eugen Ivuț