Muzeul Ţării Crişurilor – Complex Muzeal anunţă, cu profundă tristețe, trecerea în veșnicie a colegei Elisabeta Popa, restaurator os la Secția de Științele Naturii. Înmormântarea va avea loc marți, 7 octombrie, ora 13.00 la Capela Hașas din Cimitirul Municipal, iar stâlpul va avea loc luni, 6 octombrie 2025, ora 18.00, la Capela orășenească.

Născută în 1944 la Rogoz, Elisabeta Popa a absolvit cursurile Liceului „Emanuil Gojdu” în 1962. Şapte ani mai târziu se angajează la Muzeul Judeţean Bihor, cum se numea înainte Muzeul Ţării Crişurilor, prin transfer de la Sfatul Popular al Regiunii Crișana. Iniţial, a fost încadrată într-un post administrativ. Datorită fișei postului în care a lucrat, a avut ocazia să cunoască fiecare secție și astfel s-a apropiat foarte mult de prepararea și conservarea materialului paleontologic existent la Secția de Științele Naturii, unde, din când în când, intra în laboratorul de paleontologie. A început să prepare anumite materiale încă din anul 1970, iar după câteva restaurări de piese din os, în anul 1974 Jurcsák Tiberiu, seful Secției de Științe ale Naturii, i-a propus să se specializeze în preparare-restaurare paleontologie.

A lucrat sub directa supraveghere a paleontologului Jurcsák Tiberiu, cel care i-a îndrumat paşii în carieră. Din acel an, a participat la toate șantierele de săpături paleontologice planificate şi la salvări de piese scheletice apărute ocazional pe șantierele de construcții. Tot din 1974 a început şi cursurile de specializare organizate de Consiliul Culturii pentru atestarea pe postul de preparator-restaurator os, cursuri pe care le-a absolvit cu brio. A absolvit, pe rând, o serie de cursuri de specializare și a ajuns să treacă prin toate gradele ierarhice în domeniul restaurării materialelor paleontologice, obținând statutul de expert restaurator în material paleontologic, fiind singurul restaurator os din România cu această gradaţie profesională.

A participat în anul 1972 la săpăturile de salvare de pe şantierul fostei Fabrici de Bere din Oradea, care au scos la lumina zilei un schelet de mamut. Această săpătură de salvare a dus la reconstituirea unei bune părţi a scheletului de mamut care, de la prima sa expunere şi până azi, este una dintre atracţiile principale ale muzeului.
Un alt şantier la care a participat, ale cărui lucrări s-au succedat pe parcursul mai multor ani, a fost ocazionat de săpăturile paleontologice din localitățile Peștiș și Lugașul de Sus, de unde a preparat fosile din Triasicul mediu, având valoare de tezaur, precum scheletul parțial de Nothsosaurus transsylvanicus, o specie de reptilă marină nouă pentru știință.

Un alt șantier la care Elisabeta Popa și-a adus contribuția ca restaurator a fost cel din Peștera Urșilor, de la Chișcău, descoperită în 1975, unde alături de Tiberiu Jurcsak a contribuit la salvarea resturilor scheletice de Ursus spelaeus, de leu de peșteră, precum și a unui schelet parţial de Capra ibex carpathorum.

A avut colaborări cu specialiștii de la Universitatea din București, Catedra de Paleontologie, participând la săpăturile ce au dus la descoperirea unor piese scheletice de dinozauri din Cretacicul terminal din Bazinul Hațeg.

De asemenea, a participat la proiectul de cercetare româno-francez alături de colegii muzeografi și paleontologii Jean Michael Mazin și Franck Metayer de la Universitatea Poitiers, Franţa, ce a avut ca scop colectarea de noi materiale prin desfășurarea de săpături paleontologice la Lugașu de Sus, derulate în 1995.
Începând cu anul 1978, a participat la săpăturile de salvare a resturilor de vertebrate fosile datând din Cretacicul timpuriu, descoperite în bauxitele de la Lentila 204 Cornet, unice în lume ca mod de fosilizare. Elisabeta Popa a reușit să prepare din acest sit mii de piese scheletice de dinozauri, reptile zburătoare și păsări.

În perioada 1994-1998 a fost implicată în proiectul de cercetare româno-englez, coordonat de prof. univ. dr. Michael Benton de la Universitatea din Bristol, Anglia, care a dus la redeschiderea minei de bauxite de la Lentila 204 Cornet și colectarea de noi resturi scheletice de dinozauri. De asemenea, a participat la pregătirea acestui sit paleontologic pentru filmările derulate de Learning Channel din Londra, pentru filmul „Dwarf Dinosaurus from Romania”, difuzat de Discovery Channel.
Un alt moment important în cariera restauratoarei a fost ocazionat de descoperirea, la Tăşad, a unor fragmente foarte prețioase dintr-un schelet de balenă, din Miocenul mediu, pe care le-a preparat.

În cele cinci decenii petrecute la Muzeul Țării Crișurilor, Elisabeta Popa a preparat și restaurat cu profesionalism și pasiune peste 25.000 de obiecte de patrimoniu, crescând valoarea colecțiilor de paleontologie ale instituției.

Colegii săi o regretă profund şi sunt alături de familia sa, de fiica Dorina Golban şi nepoata sa Bianca în greaua suferinţă provocată de trecerea la cele veșnice.
Dumnezeu să o odihnească în pace!