Poiana Florilor este, dupa cum îi spune si numele, o poiana retrasa pe una din culmile muntilor Ses (Plopis). Odata ce ai pasit aici simti ca te cuprinde o stare de liniste, serenitate, aproape mistica, de parca aerul de aici ar avea ceva aparte. La sfârsitul secolului al XIX-lea unul dintre boierii din partea locului vrajit de frumusetea locurilor si-a construit aici un castel, abandonat dupa revolutie.
Din 1997 castelul a ajuns în grija Manastirii Sfintei Cruci din Oradea, care a organizat aici un schit de maicute, cu hramul Sfântului Ilie. Schitul are în permanenta patru, cinci maicute, venite prin rotatie de la manastire. De asemenea, în zilele de praznic unul din cei trei preoti de la manastire vine si tine slujba religioasa. În 1998 a fost adusa la Poiana Florilor o biserica de lemn, din secolul al XVIII-lea, din satul Subpiatra.
„Viata de manastire si schit este asemanatoare. Schiturile sunt asezate în locuri mai retrase, unde te poti ruga si concentra mai usor. În zbuciumul de la oras este mai greu sa te rogi, iar fugind putin de zbucium intri mai usor în comuniune cu Dumnezeu” spune parintele Iftimie, unul dintre preotii de la manastirea Sfintei Cruci.
Vorbind cu calm despre viata de zi cu zi calugarul aminteste despre dezechilibrul si stresul zilnic, îndemnându-ne sa ne apropiem de natura, pentru a ne vindeca sufleteste.
„Traim într-o societate stresanta, pentru ca nu ne facem timp pentru cele sufletesti. Nu stim sa ne relaxam. În loc de o plimbare alegem sa ne tolanim în fotoliu si sa butonam telecomanda televizorului. Atunci când intra în comuniune cu natura, omul devine mai sensibil.” crede parintele Iftimie.
Castelul, aflat în patrimoniul national, întretinut acum prin grija maicutelor are mari sanse sa fie renovat în viitorul nu foarte îndepartat, dupa cum spune parintele Iftimie. La Ministerul Culturii si Cultelor exista un proiect de accesare a unor fonduri Phare pentru restaurarea si transformarea lui în azil pentru copii.
Ovidiu Morcan
Trimite articolul
X
Anonim says: Este foarte mare pacat sa avem asa locuri frumoase si sa nu stim sa le promovam imaginea lumii intrgi.Eu as propune autoritatilor locale sa renoveze putin acele locuri.
ics says: da…azil..exact asta trebuie sa facem. In loc sa-l facem hotel sau muzeu sau orice aduce oameni, turisti si implicit bani.Ne batem joc de patrimoniul istoric al judetului. Am fost acum un an la castel si nu era nimeni…in afara de cateva maicute. Pacat de arhitectura deosebita a cladirii. Mai bine l-ar vinde la licitatie unor persoane publice decat sa stea asa dea moaca la manastire. Castelul din Tileagd..aceeasi poveste.
Anonim says: E mare pacat ca nu intra in circuitul turistic al judetului nostru. As fi de parere sa se renoveze de catre cineva si sa fie locatie turistica , nu tot case pentru maicutze. Sunt destule in tara asta.Pentru copii, sa le faca statul orfelinate, nu sa tot aprobe pentru fiecare preot loc pentru biserica.De la Revolutie in coace tot biserici, pe tot spatiul verde, de ce?
sa aiba la absolvire fii de popa parohii??.Nu sunt mai multi credinciosi acuma decit pe vremea ceausista, si tot incapeau in bisericile care existau , de ce trebuie sa se tot inalte cite una , in locuri amenajate spatii verzi, si copiii nostri nu mai au unde sa se joace.
cdn says: cred ca cel mai potrivit si un potential maxim ar fi turismul.Am trait in zona
si mai vizitez locul din cind in cind.e splendid ce pot sa spun.nu stiu daca se vinde fiind in patrimoniu.
daca da sa se anunte sau poate are D-l primar Tipter vre-o solutie buna.
numai de bine
Tiberiu says: Cei mult strica din orice. Este cazul cultului. A fost neglijat pe vremea comunismului, iar acum e prea slavit. Valorile umane sunt neglijate. Dar roata se intoarce.
Anonim says: vad ca toata lumea se gandeste numai la bani! pana cand oare? cand isi mai face omul timp de sufletul lui oare? nu e lumea asta destul de rea/ nu aveti nevoie de un loc unde sa va alinati durerea? unde sa puteti trece peste nedreptatile oamenilor si peste rautatea lor? ar ptrebui sa ne gandim mai mult la asta si la sufletul nostru!!! ca nu ducem nimik cu noi dincolo, decat sufletul!!!
