E un eveniment, care, de o vreme, coincide cu ziua naşterii patronului spiritual al renumitei instituţii de învăţământ. Cadoul conducerii școlii pentru elevi este acela că le prilejuiește întâlniri cu personalități ale culturii, oameni care, după ce îi asculți, simți că ești mult mai bogat spiritual. Dintre personalitățile invitate anii trecuți la „Întâlniri estențiale¨ îi amintim pe prof. univ. dr. Alexandru Irimie, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Patriciu Achimaş Cadariu, directorul Institutului Oncologic „Ion Chiricuţă” din Cluj-Napoca şi fost ministru al Sănătăţii. Absolvent în urmă cu mai bine de patru decenii al acestei instituţii de învăţământ, prof. univ. dr. Alexandru Irimie, a revenit, anul trecut, pentru prima oară după 44 de ani, în şcoala în care s-a format.

Anul acesta, la „Întâlniri esențiale” a fost invitat Mihai Maci, lector în cadrul Departamentului de Relații Internaționale și Studii Europene al Universității din Oradea. Mihai Maci a urmat studii de licență, de masterat și de doctorat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, specializându-se în filosofie contemporană. Preocupările sale inițiale au fost legate de Simone Weil, apoi de Martin Heidegger și de relațiile gândirii acestuia cu problemele istoriei și cele ale teologiei contemporane. Încă din perioada stagiilor doctorale din Franța, a fost interesat de gândirea disidenței est-europene și în mod particular, de opera filosofului ceh Jan Patočka. Mihai Maci a fost prezent și în calitate de părinte al copilului său, elev în CN „Mihai Eminescu”. Evenimentul a fost deschis, așa cum era și firesc, în calitate de gazdă, de profesorul Livia Muntean, directorul CN „Mihai Eminescu” din Oradea, care s-a adresat unei săli pline cu elevi și cadre didactice.

Destinul ritmat de momentele majore

„Întocmai ca și oamenii, școlile își au propria biografie marcată de două repere fundamentale: pe de o parte toposul, care îmbracă forma unei construcții arhitecturale ce se imprimă durabil în memoria colectivă, iar noi ne aflăm azi într-un astfel de loc, inaugurat în 1874. Pe de altă parte, celălalt reper e dat de oamenii săi, generații succesive de elevi, profesori, personal nedidactic, care au crescut, s-au format și au muncit, generând evenimente, fapte și construind o marcă identitară agregată mai ales printr-o memorie comună a locului. Cu destinul ritmat de momentele majore ale istoriei ultimului veac, impunătoarea clădire în care ne aflăm a găzduit, sub diferite denumiri, instituții de învățământ, fiind deci, prin excelență un spațiu al educației, în care, într-o comuniune de idealuri, dascăli cu vocație au transferat din ființa lor câte un pic în ființa fiecărui tânăr care s-a format aici. Pentru noi, azi e sărbătoare. Sărbătorile sunt timpi ai rememorărilor, ai evocărilor de dascăli și absolvenți, pentru că școala și mentorii săi fac parte definitiv din substanța sufletului nostru. Ca slujitori ai școlii, noi convertim datoria rostirii într-un memento cu parfum de sărbătoare. Căutăm evenimente din viața școlii de odinioară, cărora timpul nu le-a alterat sensurile. Această lume evanescentă constituie încă un reper, un simbol pentru generațiile actuale”, a precizat directorul Livia Muntean. Profesorul vede în elevii săi niște uriași care țin pe umeri viitorul, așa cum Atlas ținea pământul pe umerii săi. Iar mesajul directorului a fost în acest sens:

„Întorcându-ne către prezent, pentru că sărbătoare înseamnă și reflecția asupra acestuia, constatăm că și azi Colegiul Eminescu înseamnă mult: vocația performanței, atmosfera de tensiune intelectuală ce deschide porți spre cunoaștere într-un dialog al valorilor românești și europene, multiculturalismul, menținerea vie a pasiunii cunoașterii, a profesionalismului, a recunoașterii și prețuirii reciproce între magiștri și discipoli. În toți vibrează mândria de a fi eminescian, căci și asta înseamnă măsura valorii… Aș vrea să spun că într-o școală care știe ce vrea, prin profesorii, prin elevii săi și prin părinții acestora, cuvintele nu o iau nici razna, nici înaintea gândurilor, faptelor și stărilor celor care le exprimă, ci caracterizează oameni și situații, corespund unor realități și unor coduri. Sunt sigură că tenacitatea, consecvența, caracterul și activitățile colegilor mei au decis și asupra alegerii făcute de către cei 1.405 de copii, tineri, câți numără azi colegiul, și de părinții lor, pentru a deveni elevi ai școlii noastre.

Cu sentimentul împlinirii spirituale certe, ca dascăl, mi-aș dori ca semnele de recunoaștere a apartenenței la comunitatea acestei școli să fie mereu: valoarea, generozitatea, competiția onestă, performanța, întâlnirea dintre tradițiile colegiului și perspectivele vieții moderne, dintre motivațiile noastre lăuntrice și disponibilitățile creatoare ale elevilor noștri, dar mai ales libertatea spiritului. De ce toate acestea? Pentru că eu cred că tinerii reprezintă un bun prețios al acestei țări. Proiectul nostru este să punem în valoare această bogăție prin fapte cotidiene temeinic realizate. Și dacă ne gândim la profesia noastră cea de dascăli, acestea se traduc în educație. Finalitatea ei? Valorizarea latențelor din fiecare tânăr care pășește în acest colegiu. Cum? Punându-i să exerseze, să se exprime, lăsându-i să greșească pentru a putea înțelege, provocându-i să gândească, să inoveze, să iubească, arătându-le zilnic că suntem atenți la nevoile lor, că reprezinți ceva numai prin ceea ce faci cu forțe proprii, că ne putem schimba, că suntem sinceri, că ne pasă, că merită să fii generos, că pentru a clădi durabil, e nevoie de motivație și moralitate”, a fost mesajul directorului Livia Muntean.

Mesajul Ministrului Culturii

Alături de directorul Livia Muntean, de directorii adjuncți Hochhauser Enikő și Ioan Cadar, la eveniment a participat deputatul Florica Cherecheș, vicepreședinte al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport și inspectorul Laura Pintea, de asemenea mama unui copil care studiază la CN „Mihai Eminescu”. Deputatul Florica Cherecheș a precizat că Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie, nu a fost aleasă întâmplător, nu e doar o coincidență cu faptul că în această zi s-a născut poetul nepereche. „Ceea ce îmi place cel mai mult la Eminescu – e greu să spui că îți place doar ceva la un om care a lăsat atât de mult într-o viață atât de scurtă – e patriotismul, dragostea de neam. Mi-aș dori ca asta să ne caracterizeze pe toți. Voi sunteți prezentul, voi sunteți viitorul, iubiți-vă țara și faceți să fie mai bună, petreceți în școală timp cu semnificație”, s-a adresat deputatul elevilor. Iar mesajul transmis dascălilor a fost acela să nu uite că atunci când e vorba de elevi, au în mână „bulgări de aur”. „Cel mai important nu e să transmitem informații – e și asta foarte important – important e să sădim caractere, să punem valori, să-i ajutăm să se descopere pe sine”, a precizat deputatul. Florica Cherecheș a spus că ministrul Culturii a vrut să afle de la ea ce evenimente au loc în Oradea pe 15 ianuarie, iar parlamentarul i-a spus și despre ziua CN „Mihai Eminescu”, prilej cu care ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, a transmis următorul mesaj: “Felicit Colegiul Național «Mihai Eminescu», cu prilejul sărbătoririi Zilelor Colegiului și îi mulțumesc pentru implicarea în sărbătorirea a 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu și marcarea Zilei Culturii Naționale în orașul Oradea. Cultura se clădește zi de zi, câte puțin, intrând într-un muzeu, deschizând o carte, privind o pictură. Să reaprindem această flacără, deoarece totul începe cu fiecare dintre noi. Cultura este moștenirea socială pe care o oferim copiilor noștri, pe care o lăsăm tinerilor români de pretutindeni. La mulți ani!”.

Iubim ca Romeo, plecăm ca Don Quijote

Fără a se abate de la statutul de universitar, dar prinzându-i pe adolescenți în dizertația sa despre necesitatea culturii cu repere pe înțelesul lor, Mihai Maci a spus că dorința copiilor de a se cultiva trebuie să fie resimțită ca o carență, așa cum și iubirea, conform lui Platon, e o carență. Punct de vedere susținut și de Emil Cioran în „Pe culmile disperării”, unde spune că :„nu îmi pot fi mie însumi autosuficient”. Mihai Maci crede că una dintre carențele sistemului de educație e aceea că oferă copiilor cultură „alături” de felul în care ei își doresc. Copiii își doresc să meargă în străinătate, poate își doresc să devină doctori, informaticieni. „Și atunci copiii spun: «numai de cultură nu mai avem noi timp». Ba da, e nevoie de cultură în momentul în care ești singur, tu cu tine însuți, când s-a întâmplat ceva cu tine și vrei să afli cine ești, atunci când te simți ca o pietricică într-o cutie de carton și te izbești de toți pereții. O jumătate de silabă pe snapchat nu îți spune nimic atunci când nu ești în cușca nimănui, când cușca ești tu însuți. Pentru asta avem nevoie de cultură, cultura îți arată că nu ești singur. Noi iubim, în continuare, ca Romeo, plecăm ca Don Quijote, ne întoarcem ca Ulise… Nu am depășit etapele acestea, așa suntem toți… Poți să-ți descoperi propria voce interioară în cultură”, a spus Mihai Maci. Și pentru ca mesajul să fie complet, universitarul le-a spus elevilor o poveste japoneză cu un maestru care medita într-o grădină, în momentul în care un tânăr tumultos dă năvala peste el somându-l practic: „Maestre, spune-mi ce e adevărul!”. Tânărul dorea să afle ce e adevărul în trei cuvinte, nu avea timp de explicații. Maestrul s-a ridicat imperturbabil, a spus Mihai Maci, l-a apucat de gât și l-a introdus cu capul într-un butoi cu apă, unde, imperturbabil, l-a ținut până ce din apă se vedeau bulbuci din ce în ce mai rari. „Când îți vei dori să afli adevărul, așa cum ți-ai dorit să respiri, atunci vei cunoaște adevărul”, e mesajul pe care Mihai Maci l-a transmis odată cu mesajul maestrului japonez.

Probabil cel mai important moment al sărbătorii de ieri a fost cel în care directorul adjunct, Nicolae Cadar, i-a premiat pe olimpicii școlii, dar și pe profesorii care i-au pregătit. Din păcate, spațiul nu ne permite să-i amintim pe toți, deși fiecare merită acest lucru.

Cu prilejul Zilelor Colegiului Național “Mihai Eminescu”, directorul Livia Muntean a anunțat că s-a revenit la titlul care la finalul anilor 60 a consacrat revista școlii în ansamblul celorlalte reviste școlare. „Îmi doresc pentru seria nouă a «Ritmurilor incandescente» să fie un loc de unde să se «emită», așa cum îi spune numele, lumina celor aprinși de pasiunea pentru scris, să fie, în același timp, și un atelier al încercărilor, al schimburilor de idei, al legăturilor trainice”. Manifestările dedicate școlii continuă până vineri inclusiv. La mulți ani, CN „Mihai Eminescu”! La mulți ani, dascălilor și elevilor!