„Suferință, deznădejde, trăiri, sentimente, speranță… „Suflet Colectiv” este piesa născută din povești reale și experiența unui rămas bun nerostit, dintr-o seară de octombrie”, scrie în prezentarea piesei „Suflet colectiv” postată miercuri, 30 septembrie 2020, pe Youtube. Titlul piesei aminteşte de filmul-document „Suflet #Colectiv” realizat la un an de la momentul care a frânt destine în octombrie 2015.

Piesa „Suflet Colectiv” este compusă la cinci ani distanţă de tragedia de la Colectiv, tragedie care mistuie suflete şi astăzi. Compoziţia şi textul aparţin avocatului şi pianistului Alex Penescu, supravieţuitor al acelei nopţi în care pentru mulţi viaţa s-a schimbat dramatic.

Când s-a decis să vadă concertul de lansare al albumului „Mantras of war” al trupei Goodbye To Gravity era pianist în Orchestra medicilor. Diagnosticul lui a fost de arsuri de gradele III şi IV pe 45% din suprafaţa corpului. A stat în comă mai bine de o lună, iar din spital a plecat cu o mulțime de infecții nosocomiale. Chinul continuă… Anxietatea, amintirile dureroase, suferinţa dar şi speranţa le-a transpus acum în piesa plină de emoţie „Suflet colectiv”, prin clapele pe care cu durere le atinge, pentru că îşi poate folosi degetele doar la nivel tactil.

Lui Alex Penescu i se alătură la chitară şi voce Călin Pop, solistul formaţiei Celelalte Cuvinte. „Această colaborare simt că îmi alină oarecum sufletul rămas zbuciumat din acea seară de octombrie. Parcă în acest fel sunt oarecum mai aproape de suferința Colectiv, deși în exact acea seară evoluam pe scena clubului Hush din Pitești…”, spune Călin Pop.

Vocea piesei este Costin Adam, solist al formaţiei Phoenix, la baterie este colegul lui de trupă, Flavius Hosu, tot la chitară mai este Dan Albu, şi el fost membru al trupei Phoenix, şi la bass Bogdan Vișan.

O parte din noi s-a stins, spun versurile, dar „nu uităm, nu cedăm, ei trăiesc în privirile noastre”. „Suflet colectiv” este o piesă care răscoleşte, care de fiecare dată când o asculţi naşte întrebări dureroase şi fără răspuns. „Suflet colectiv s-a înălţat atunci deasupra norilor / Şi cred că ei ştiu cât de mult ne este tuturor de dor / Suflet colectiv ce a plecat să cânte stelelor deasupra norilor”. Colectiv, o rană deschisă…

[eadvert]