Poate o dată în viaţă ai şansa să întâlneşti o mare campioană, aşa cum este Andreea Răducan. Iar sâmbătă, orădenii pot să-i spună cât de mult o iubesc şi o admiră fiindcă nu o dată le-a dat sentimentul unic al victoriei. Dar şi şansa de a suspina atunci când o aterizare nu a fost chiar perfectă. Victoriile ei, dar şi momentele mai grele fac din Andreea Răducan campioana inimilor noastre. Încă de la patru ani, a fost prea ambiţioasă ca să-şi poată păcăli destinul. Chiar dacă uneori, atunci când simţea, doar pentru o clipă că nu mai poate, avea „un plan de succes pentru orice situaţi”: acela de a-l suna pe tatăl său să o ducă acasă din sala de antrenament. O vorbă spusă atunci când a simţit că cei 10 centimetri ai bârnei o sperie avea să o întărească şi să o ajute să devină o mare campionă: „tata te aşteaptă întotdeauna la capătul bârnei”. Marea gimnastă, Andreea Răducan a ştiu însă că atunci „când alegi calea sportului de performanţă şi mai ales calea gimnasticii, trebuie să fii convins că vei avea o viaţă plină de cele mai mari satisfacţii, dar şi de renunţări. Gimnastica e un serviciu pe care îl prestezi în fiecare zi opt ore, indiferent de anii foarte puţini pe care îi ai. Pentru că nu ai timp să-ţi petreci copilăria cum ar fi normal, rămâi un pic copil toată viaţa”, mărturiseşte autoarea cărţii „Reversul medaliei”. Gimnasta nu regretă nici o clipă alegerea făcută. „Acum realizez că mi s-a potrivit atât de bine, încât orice altceva aş fi încercat să fac ar fi fost probabil în zadar. Sportul de performanţă devine un job, pentru că performanţa o obţii numai prin sport susţinut şi repetat”, crede cu tărie Andreea Răducan.
„Această carte îşi doreşte, spre surprinderea unora, să reconstituie cât mai exact cele întâmplate atunci (la Jocurile Olimpice de la Sydney 2000 ). De ce surprindere? Pentru că în mod normal, fiecare dintre noi doreşte să uite momente dificile pe care a trebuit să le depăşească la un moment dat în viaţă. Andreea Răducan însă nu vrea să uite şi chiar dacă rememorarea acelor clipe îi redeschide o rană, probabil niciodată închisă, vrea să reia firul evenimentelor şi pe cât posibil să aducă un plus de lumină asupra unor întâmplări bizare, ce poate nu vor fi lămurite pe deplin niciodată. Decizia retragerii medaliei, culisele luării acelei hotărâri, numeroase vicii de procedură şi multe alte momente mai puţin cunoscute vor face obiectul acestei reconstituiri. O reconstituire este o încercare ce presupune multă răbdare, perseverenţă şi curaj. Rămâne întrebarea de ce acum? Poate din orgoliu, poate din dorinţa de a mai demonstra încă o dată că nu a fost vinovată şi că a plătit un preţ prea mare pentru o greşeală ce nu i-a aparţinut? Andreea face acest efort de a povesti faptele. Pentru noi, Andreea rămâne campioana olimpică de la Sidney şi credem că dincolo de amănuntele pe care le veţi descoperi în această carte legate de cele întâmplate la Sydney rămâne evident spiritul de învingător al Andreei. Exemplul ei de perseverenţă, determinare şi curaj. Speranţa că în timp, cândva, i se va face dreptate, îi dă puterea să meargă mai departe şi să-i privească pe cei din jur cu încredere”, spun Mariana Bitang şi Octavian Belu, cea de-a doua pereche de părinţi a Andreei, oamenii alături de care şi-a petrecut 360 de zile din an.
Citiți principiile noastre de moderare aici!