În cadrul stagiunilor sale, Filarmonica de Stat Oradea îşi propune promovarea talentelor locale. Unul dintre concertele care se înscriu în această linie este cel din 16 octombrie, sub bagheta dirijorului Jankó Zsolt, intitulat „Concert de concerte”. Asta pentru că vor putea fi audiate trei concerte cu trei tineri muzicieni invitaţi. Concertul pentru pian și orchestră nr. 24, KV491, de Wolfgang Amadeus Mozart, o va avea ca solistă pe pianista Izabela Voropciuc, oncertul pentru vioară și orchestră în re minor op. 47, de Jean Sibelius, îl va avea ca invitat pe violonistul Abraham Smeu, iar Concertul nr. 1 pentru violoncel și orchestră op. 107, de Dmitri Shostakovich, îl va avea ca solist pe tânărul violoncelist orădean Jan Sekaci.

„Sunt geniali toţi trei. Eu i-am văzut în finala New Hope Grand Prix, un concurs organizat de Octavian Lup. Finala competiţiei a avut loc la Filarmonica «Dinu Lipatti» din Satu Mare. Atât de buni sunt toţi trei încât am zis că trebuie să facem un concert de concerte, în care cei trei să evolueze exact aşa cum au evoluat în finala respectivă”, spune Carmen Rus, managerul Filarmonicii orădene.

Într-o ascensiune continuă

Jan Sekaci s-a născut la Oradea, în 2001. A început studiul viorii la 7 ani, după care s-a orientat spre violoncel la vârsta de 10 ani, la Liceul de Artă din Oradea. În 2015 pleacă la București, unde studiază la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti”, la clasa profesorului Octavian Lup, până în anul 2020. În prezent este student al academiei Barenboim-Said din Berlin, la clasa profesorului Frans Helmerson.

A participat la cursuri de măiestrie susținute de: Marin Cazacu, Octavian Lup, Mihai Marica, Răzvan Suma, Valentin Răduțiu, Denis Severin, Frans Helmerson, Romain Garioud, Raphael Pidoux.

În 2018 şi 2024, Jan a fost selectat să participe ca membru activ al cursurilor de la Academia Kronberg, sub îndrumarea lui Wolfgang Emanuel Schmidt. De asemenea, a participat timp de trei ani la Classe d’Excellence de Gautier Capuçon, desfăşurat la Fundația Louis Vuitton din Paris.

A participat la numeroase concursuri, câştigând premii de la o vârstă fragedă: Marele premiu la Concursul „Sigismund Toduță” 2014 Deva, Marele premiu la Concursul național „Alexandru Moroșanu” 2015 București, Marele Premiu la Concursul „Paul Constantinescu”, Marele Premiu la Concursul „George Georgescu” şi premiul 1 la olimpiadele naționale de muzică din anii 2015-2019.

Talentul şi munca asiduă i-au fost răsplătite și pe plan internațional: premiul 1 la concursul „Klaipeda International Cello Festival and Competition” 2017 din Lituania, premiul 1 la concursul International „ProArt Competition” 2017 Ucraina, și Premiul 1 la faimosul concurs „Johannes Brahms” 2021 din Austria, unde a primit și un premiu special din partea dirijorului Yuki Miyagi: un concert cu Filarmonica din Praga, programat în stagiune cu concertul op.104 de Antonín Dvořák.

Maestrul Marin Cazacu și profesorul Octavian Lup l-au susţinut mereu pentru a face performanţă, iar Frans Helmerson este pentru Jan primul mentor care l-a format substanțial.

Tânărul violoncelist orădean a câştigat în 2024 cea de-a cincea ediție a competiției pentru bursa „Moștenitorii României muzicale”, în valoare de 4.500 de euro. Ca parte a premiului, tânărul muzician a fost invitat să susţină un recital la București, organizat de Radio România Muzical, beneficiind şi de o sesiune de înregistrări speciale în 2025.

Jan Sekaci este membru activ al Ansamblului de muzică contemporană Boulez. Din 2025 este bursier al fundației Deutsche Stiftung Musikleben.

„Un rollercoaster emoțional”

Concertul nr. 1 pentru violoncel și orchestră, op. 107 de Dmitri Shostakovich, care îl va avea ca solist pe tânărul violoncelist orădean Jan Sekaci pe scena Fiarlmonicii de Stat Oradea, este unul dintre cele mai importante și mai frecvent interpretate concerte pentru violoncel ale secolului XX. Compus în 1959 pentru legendarul violoncelist Mastislav Rostropovici, acesta prezintă stilul caracteristic al lui Shostakovich: un amestec de emoție brută, umor ironic și o profunzime întunecată și introspectivă, toate pe fundalul turbulent al presiunilor politice sovietice.

Shostakovici a compus Concertul pentru violoncel nr. 1 în timpul Dezghețului lui Hrușciov, o perioadă de relativă relaxare politică și culturală în Uniunea Sovietică, după moartea lui Stalin. În ciuda acestei perioade de alinare față de cenzura strictă și represiunea artistică din timpul lui Stalin, Shostakovici a rămas prudent față de controlul guvernamental și interferența ideologică în operele sale. Concertul a fost scris în contextul în care acesta se confrunta cu relația complexă dintre libertatea sa creativă și autoritatea sovietică.

Premiera concertului a avut loc la 4 octombrie 1959, în interpretarea Orchestrei Filarmonice din Leningrad, sub conducerea lui Evgheni Mravinski. Concertul a devenit un succes imediat, în principal datorită interpretării virtuoase a lui Mastislav Rostropovici.

Concertul cuprinde patru mișcări cu o structură unică: prima și a doua mișcare sunt legate fără întrerupere, la fel ca și a treia și a patra. Lucrarea este cunoscută pentru intensitatea, contrastele dinamice și orchestrația sa unică.

„Pentru mine, Concertul Nr. 1 de Shostakovich este un adevărat rollercoaster emoțional. Prima parte o percep ca pe o neliniște interioară, o frică și o agitație indusă de către KGB, partea a 2-a un cântec elegiac, care mai târziu, din tensiunea acumulată, izbucnește brusc într-un ultraj, rezultând dintr-o încarcerare a solistului. Partea a 3-a, fiind o cadență complet solo, o simt ca pe un urcuș plin de obstacole, o luptă a solistului de a scăpa, iar partea a patra adună toată energia posibilă pentru un adevărat efect de catharsis grotesc, dar eliberator și ironic. Am avut ocazia recent de a cânta concertul la un masterclass din Germania, unde din partea publicului mi s-a spus că nu au știut și crezut că violoncelul are în repertoriu un concert de o asemenea energie”.

Muzica, punct central în familie

Jan Sekaci cântă la un violoncel creat de Vincenzo Postiglione, în anul 1853, la Napoli. Violoncelul a fost cumpărat la o licitație şi se afla într-o stare foarte proastă, cu multe crăpături. Dacă violoncelul ar fi fost reparat de către un lutier din Occident, costul reparației s-ar fi ridicat undeva la 25.000 de euro, spune tânărul artist. Dar, pentru că tatăl său, Ioan Antonio Sekaci, șeful partidei de contrabas a Filarmonicii de Stat Oradea, nu este doar muzician, ci și lutier, violoncelul a fost reparat acasă.

În seara de 16 octombrie, pe aceeaşi scenă cu Jan Sekaci se va afla şi tatăl său. Managerul Carmen Rus ne mărturisea cât de mândru este acesta pentru performanţa fiului său.

„În seara de 16 octombrie voi avea ocazia să cânt orașului meu natal și am bucuria imensă de a împărți scena împreună cu tatăl meu, care este șeful partidei de contrabas a Filarmonicii orădene, de mai bine de un sfert de secol. De-a lungul timpului am avut parte de nenumărate sfaturi și de o susținere generoasă din partea tatălui meu, care au contribuit decisiv la formarea mea și m-au adus la nivelul de astăzi. Unul din cele mai importante sfaturi a fost să îmi aleg instrumentul după propria pasiune, nu după presiuni externe sau ceea ce era popular, iar cu acea pasiune să țintesc spre excelență”.

Violoncelistul Jan Sekaci se află într-o ascensiune continuă pe drumul spre excelenţă. Îl vom vedea tot mai des pe marile scene ale lumii, dar şi acasă, la Oradea.