În avanpremieră la Oradea, în cadrul celei de a doua zi de proiecţii TIFF Oradea, a fost vizionat filmul „Pădurea de molizi” al regizorului Tudor Giurgiu, directorul Festivalului Internaţional de Film Transilvania.
Filmul spune povestea masacrului de la Fântâna Albă (sat care în prezent se află pe teritoriul Ucrainei) ce a avut loc pe 1 aprilie 1941, după ce sovieticii au ocupat Bucovinei de Nord. Atunci, în încercarea de a ajunge în România, peste 2000 de români au fost uciși de trupele sovietice.
„E o poveste pe care nu o aveam în plan. Nu aveam de gând să fac un film nici despre anii aceia, nici despre ce s-a întâmplat în Bucovina de Nord. Aşa cum poate unii ştiţi, eu m-am născut în Cluj, n-am prea cunoscut zona Moldova, Bucovina, şi mi-era şi frică să fac un astfel de film despre nişte întâmplări şi despre nişte oameni cu care n-am avut cumva nimic în comun. Dar am găsit suficiente motive să fac filmul. A durat mult, 9 ani, de când m-am apucat de proiect. Scenariul iniţial a avut o cu totul altă formă, o altă direcţie, dar într-un fel e bine că anii au trecut, a venit şi pandemia, a venit şi criza şi multe altele, şi cred că filmul actual e cea mai bună formulă, care spune o povestea foarte dureroasă din trecut”, a spus înaintea proiecţiei Tudor Giurgiu.
Filmul, o combinaţie de documentar cu ficţiune, e construit pe mărturisirea unui supravieţuitor, Gheorghe Holovati, şi pe amintirile soţiei sale, deportată în Siberia împreună cu cele două fetiţe. Rolurile celor doi sunt preluate în poveste de doi mari actori: Coca Bloos și Mircea Andreescu. Tabloul de la care pleacă întâmplările tragice se situează în pădurea de la Varniţa, unde Gheorghe Holovati, copil fiind, era cu tatăl lui alături de mii de oameni care visau să ajungă în România. Nu şi-au imaginat că soldaţii sovietici vor trage în plin în atâţia oameni, ca apoi să-i îngroape, pe mulţi dintre ei de vii, în gropi comune. Ulterior, sovieticii, pe locul gropilor comune au plantat pădurea de molizi. Povestea se extinde din perspectiva soţiei lui Gheorghe, care a îndurat frigul şi foametea din Siberia, alături de fetiţele ei. Filmul este impresionant. După proiecţie unii spectatori îşi ştergeau discret lacrimile…
Supravieţuitorii masacrului
Tudor Giurgiu s-a bazat pe mărturiile ultmilor supravieţuitori, unul stabilit la Timişoara, celălalt la Bucureşti. Primele scenarii erau o formulă epică, cu desfăşurare amplă de forţe, o reconstituire destul de fidelă a evenimentelor. Dar şi-a dat seama că această variantă ar fi costat mult mai mult, nu avea banii respectivi, şi pe măsură ce au trecut anii, i s-a părut o formulă cinematografică destul de delicată şi probelmatică, pentru că, spune regizorul, problema majoră la astfel de filme este cum prezinţi istoria recentă, cum te raportezi la ea, cât de mult cunoşti oamenii de atunci, cum se îmbrăcau, cum vorbeau, iar teama de a cădea în ridicol a fost mare.
Neavând oricum banii pentru o asemenea producţie, a abandoant pentru un timp proiectul. A revenit la el acum doi ani, a revăzut interviul cu Gheorghe Holovati la Timişoara, şi forma acelui interviu l-a dus spre tipul de juxtapunere între cele două poveşti, a lui şi a soţiei.
„Un lucru a rămas identic. Povestea relaţiei dintre cei doi oameni mi s-a părut cea mai puternică. Pe noi ne-a emoţionat şi am vrut să o spunem, pentru că evenimentul în sine e complicat, a lăsat traume, în special în rândul celor care au rămas, familiile care au rămas deportate. Dar povestea acestor oameni care nu s-au mai văzut timp de aproape 50 de ani a rămas ca un fir roşu şi m-am tot gândit cum aş putea să o spun. În momentul ăla a intervenit întâlnirea cu aceşti doi actori extraordinari”, a precizat după proiecţiei Tudor Giurgiu.
Pe scenă a urcat şi actorul Mircea Andreescu (85 ani), pe care îl leagă multe amintiri de Oradea. Acesta consideră că a venit timpul să spunem lucrurilor pe nume.
„Există şi alte întâmplări şi alte locuri unde grupuri de oameni şi-au găsit moartea. Când am primit rolul, era o poveste pe care un om o spunea în locul celui adevărat. La vederea filmului am fost foarte surprins , găsind că este vorba despre un alt fel de film. Un film în care apare autorul povestirii, omul de la Timişoara, Ghoerghe, şi care este apoi dublat de un actor. Apare Coca Boos, care spune povestea unei femei, care a scris chiar o carte despre întâmplările ei. Este vorba, deci, despre un altfel de film”, a punctat Mircea Andreescu, spunând că Tudor Giurgiu „a făcut casting” printre fotografiile vremii, printre filmările din acea perioadă, care sunt cel puţin „la fel de vorbitoare ca atunci când am fi asistat la un film cu copii adevăraţi, pe care de unde să îi ei, copii necăjiţi cu asemenea figuri”.
Actorului i se pare şi ceva foarte actual, amintind de ce spunea în film Gheorghe Holovati: „cum să tragă armata poporului în popor?”. Aşa s-a întâmplat la Revoluţie în România, aşa se întâmplă acum în Ucraina.
Cum procesăm istoria
Sunt oameni care preferă să nu îşi mai amintească de astfel de întâmplări, este un proces dureros de a rememora asemenea tragedii, iar cei tineri din acesst motiv nu reuşesc să afle astfel de poveşti de la rudele lor. Tudor Giurgiu spune că un astfel de film este şi un exerciţiu pentru pulbic, acela de a vrea să intre într-o sală unde să fie conştient că va fi supus unor momente când se va confrunta cu o istorie recentă care nu e foarte plăcută. Mulţi nu vor să îndure ca privitori.
„De multe ori îmi spun că dacă nu facem cu toţii lucrul ăsta, cum să mai ai habar pe ce lume trăieşti, ce s-a întâmplat acestui popor în urmă… E foarte greu de gestionat prezentul dacă nu ai reperul trecutului. Şi mai e şi o chestiune legată de felul cum gestionăm tipul acesta de informaţie, cum o procesăm. Eu unul nu am învăţat la şcoală despre lucruile astea. Poţi să ignori şi să trăieşti bine, sau poţi să îţi pui întrebări, să fii curios. E o chestiune complexă”, a încheiat regizorul, care în dialogul cu publicul a fost felicitat pentru faptul că, în sfârşit, a fost spusă această poveste a oamenilor masacraţi în pădurea Vraniţa.
Filmul va fi lansat în cinematografe din 10 octombrie. „Nu ştiu dacă la Oradea se va vedea sau nu. Probabil doar dacă o să fac o comedie cu influenceri se va putea vedea şi la Oradea. Un film de-al meu s-a văzut doar după intervenţii la nivel înalt. Dar sper să-l recomandaţi şi poate va fi programat şi la Multiplex.
INTERVIU Actorul Mircea Andreescu: „Am foarte multe amintiri legate de Oradea”
Trimite articolul
X
Unu says: Masacrul a fost comis de soldații sovietici care în majoritatea lor erau ucrainieni! Atât!
La fel zice și AI dacă o interoghezi pe google.
Slava ucrainii cum ar veni.
