Tamio Vesa Nakajima e medaliat cu aur la Olimpiada Internaţională de Informatică, e doctorand la Oxford, acolo unde a fost și liderul studenților români. La Oxford a câștigat Premiul BCS în Informatică, pentru cea mai bună performanță în domeniul științelor informatice.

[eadvert]

Dan Oros are un canal de YouTube, unde postează despre Tehnologie și Startups, dar și subiecte pe Educatie: învățare, modele mentale, erori de gândire. Este Head Of Marketing la Google, iar în pandemie a lansat platforma vreaula.ro, un proiect educațional care se adresează elevilor care se pregătesc pentru admiterea în facultate. A absolvit Aspire Academy, organizaţie ce dezvoltă programe de leadership şi antreprenoriat cu profesori de la Harvard şi Stanford, pentru tineri talentaţi din Estul Europei. El face parte din boardul academiei.

Profesorul Florin Nicoară nu are nevoie de nicio prezentare, generații de elevi cunoscând succesul profesional în urma pregătirii alături de domnia sa. Sunt trei voci autorizate, care au puncte de vedere de care ar trebui să se țină cont în cea mai nouă dispută din educație: cea pe tema copiilor umiliți că nu au primit premii la final de an școlar.

„Un liceu din Beiuș, mai bun decât un liceu de vârf din SUA”

Chiar și după ce a fost admis la Oxford, iar acum din poziție de doctorand, Tamio Vesa Nakajma a rămas mereu conectat la sistemul de educație din țară. A militat, atunci când organizarea olimpiadelor era sub semnul întrebării, alături de alți foști olimpici internaționali, pentru olimpiadele naționale, care au fost atât de benefice pentru ei. Și până la urmă, copiii pandemiei au putut să intre în competiții.

Acum are o opinie și în ceea ce privește „controversa cu coronițele și premiile”, considerând că „nu e o problemă dacă se elimină. Cred că fac mai mult rău decât bine, atât pentru copiii care le primesc, cât și pentru cei care nu le primesc. Cei care sunt beneficiarii premiilor de genul asta pot să înceapă să se definească prin rezultatele lor școlare, care e un lucru rău și de care vor trebui să se dezvețe (știu din proprie experiență). Cei care nu le primesc pot să înceapă să se simtă de parcă e ceva fundamental diferit între ei și «aceia care pot mai bine». Un lucru fals”, explică Tamio Vesa Nakajima.

Fostul olimpic pledează pentru competiție în sistemul de educație, însă sub o altă formă. „Cred că locul competiției e în concursuri între mai multe școli, în medii sportive sau academice. Scopul acelora este de a interesa oamenii de un sport sau o disciplină și de a da un «time sink» unor oameni pasionați, ca să nu se plictisească”, spune doctorandul la Oxford. Tamio Vesa Nakajima consideră însă că prin renunțarea la festivitățile de premiere, „efectul va fi din nefericire foarte mic. Problemele care există în sistemul românesc educațional sunt numeroase și interconectate, fiind greu să știi de unde să începi măcar”. Beiușeanul nu e de acord cu ideea că problemele din Educație sunt generate de atitudine, mentalitate sau de cultură. Mai degrabă, consideră tânărul, această abordare este o manieră de a te preda problemei. „Sunt o grămadă de locuri în lumea asta cu culturi și atitudini asemănătoare, cu elemente din sistemul de educație pe care ar trebui să le preluăm”. Doctorandul la Oxford consideră că soluțiile sunt altele la problemele în educație, dincolo de festivitățile de premiere.

„Cred că trebuie să se aloce mai mulți bani școlilor, bani care să fie obligatoriu folosiți pentru elevi, de exemplu în investiții în echipamente, nu neaparat hipermoderne, dar decente, în manuale noi. Pentru a atrage în sistem oameni calificați, trebuie ca salariul de profesor să fie atractiv. Cred că trebuie redus volumul materiei, dar nu foarte mult, iar la materiile de specialitat ea profilului, reducerea să fie mică, iar la celelalte materii mai mare. În felul acesta, profesorii vor avea mai mult timp pentru a cointeresa elevul, arătându-i moltivele pentru care ar trebui să fie pasionat de subiect. Consider că ar trebui să se reducă importanța bacalaureatului și a evaluării naționale. La bacalaureat, cred că soluția ar fi o combinație dintre a-l putea susține de mai multe ori, chiar dacă nu îl pici, plus a avea mai multe sesiuni. La evaluarea națională, probabil soluția ar fi să se dea pe parcursul a doi ani. În mod evident, aceste câteva idei nu sunt suficiente. Asta e doar ce pot să văd eu, ca un simplu participant la sistemul acesta. Speranța mea pe viitor e ca după ce îmi termin doctoratul, să mă întorc în România, să pot să contribui la sistemul educațional românesc. Personal, dacă aș avea copii, i-aș crește tot în România. E o decizie pe care am luat-o pe propria piele și nu am regretat-o. Din experiența mea măcar, un liceu de «provincie» din Beiuș e mai bun decât un liceu de vârf din SUA”.

„Discuția cea mai aprinsă e despre premii și coronițe. Trist”

Dan Oros a abolvit CN „Octavian Goga” din Marghita. Tânărul mărturisește că a fost ceea ce se numește, la propriu, un elev de nota 10, având media generală 10 din clasa I și până în clasa a XII-a. „Am primit suficiente diplome și premii cât să pot lăsa moștenire nepoților. Valoarea lor în viața reală tinde spre zero”, spune Dan Oros. Diplomele nu au fost pentru el un scop în sine. Pur și simplu i-a plăcut să învețe.

„E îngrijorător dacă un copil învață pentru note sau pentru diplome. E și mai îngrijorător când părinții pun presiune pe copii pentru aceste clasamente și diplome, emise de un sistem de învățământ complet eșuat”, atrage atenția tânărul. Dan Oros cred că crede că părinții ar trebui să se axeze pe discuții cu copilul despre șansele la o viață mai bună. Iată câteva idei în acest sens ale tânărului care are o carieră de succes: „Nu-i distruge copilului curiozitatea și plăcerea de a învăța (pe care toți copiii o au nativ). Susține-l să gândească pe cont propriu; ajută-l să învețe cum se învață (e un meta-skill «learning how to learn», care apoi te ajută să înțelegi orice subiect); oferă-i dragostea necesară și un spațiu sigur pentru a-și dezvolta capacitatea de gestionare a emoțiilor”.

Perspectiva lui Daniel Oros e însă cu totul alta decât a lui Tamio Vesa Nakajima despre sistemul românesc de educație. „Avem o școală care scoate analfabeți funcțional pe bandă rulantă, însă discuția cea mai aprinsă e despre premii și coronite. Trist”.

Societatea progresează pe ideile celor premianți

În opinia fostului director al CN „Emanuil Gojdu”, profesorul de matematică Florin Nicoară, prin încercarea de a se elimina festivitățile de premiere, se încearcă uniformizarea rezultatelor copiilor.

“Problema este simplă: uniformizarea nu se poate face pe linia calității, dar se poate face pe linia mediocrității”, aducând contraargumente solide la ipoteza profesoarei care a inițiat aceste discuții, aceea că elevii care nu iau premii și părinții acestora sunt umiliți.

“Folosind raționamentul ei, eu mă simt umilit pentru că nu am limuzină ca Johannis, deși lucrăm amândoi la stat. Mă simt umilit, pentru că vocea nu mă ajută să fiu aplaudat pe scenă așa cum este Smiley. Foarte grav este că cineva din sistem face apel la a proteja lenea/nonvaloarea și a pune în umbră valoarea. Cred că școala, pe lângă că formează, trebuie să scoată valorile în față (ar fi ideal dacă ar face și partidele la fel). Societatea progresează pe ideile celor premianți, nu pe activitatea celor care se folosesc de ideile premianților. Vreau să-i încurajez/felicit pe cei care prin muncă/valoare obțin premii. Le merită din plin și în mod sigur nu umilesc pe nimeni”, e mesajul profesorului de la Gojdu. Și pentru a concluziona, prof. Florin Nicoară se întreabă retoric: „Dintre doi vecini, oare cel care muncește toată ziua și își realizează o anumită situație îl umilește pe cel care stă toată ziua pe lângă pahar?”