Un Don Quijote dansant

Binecunoscuta capodoperă Don Quijote a lui Miguel Cervantes a fost prezentată pe scena orădeană sub forma unui spectacol de teatru şi balet, plin de culoare şi optimism, în contrast cu spiritul tragic al romanului.

Momentul ridicării cortinei a însemnat pentru spectatori trecerea dintr-un tărâm al realităţii într-unul de basm, plin de prinţi şi prinţese, coloraţi şi veseli, care ocupau întreaga scenă cu dansurile lor încântătoare. Acţiunea se desfăşoară în piaţă, unde Don Quijote rămâne un martor al îndrăgostiţilor, căci atmosfera se dovedeşte a fi una pozitivă, plină de noutate. Spectatorii au ţinut să aplaude aproape fiecare moment de dans în care balerinele şi balerinii îşi jucau rolul vieţii lor, sub privirile prietenoase ale lui Don Quijote.

Dansurile au fost de o dinamică jucăuşă, atitudinea balerinilor şi fiecare pas al balerinelor de o graţie indescriptibilă. Echilibrul şi măsura au conturat armonia spectacolului, într-o explozie de strălucire, lăsându-ne fascinaţi de frumuseţea şi forţa artistică atinsă pe scenă. Pentru câteva momente, au apărut şi celebrele mori de vânt, într-o proiecţie interesantă, odată cu disperarea lui Don Quijote de-a se lupta cu ele. Acesta se confruntă cu două lumi, cu realul şi irealul, iar tragismul confruntării fiind rezolvat de regizorul Mihai Babuska şi de scenografa Adriana Urmuzescu prin elemente comice. După această scenă, au apărut zânele albe şi bune care l-au învăluit pe cavalerul nostru rătăcitor, iar ulterior acestei reverii, scena a izbucnit din nou într-o explozie de culoare, de fiecare dată mai intensă.

Pentru câteva clipe, cortina s-a lăsat, proiectându-se pe aceasta imaginea lui Don Quijote şi-a « scutierului » său, Sancho Panza. Fiecare se poate identifica la un moment dat cu Don Quijote, luptătorul care caută Binele şi Dreptatea. Nunta a reprezentat punctul culminant de strălucire, într-o simetrie fascinantă, spectacolul încheindu-se cu o mulţumire dansantă din partea balerinilor, în aplauzele răsunătoare ale publicului.