Chiar dacă a decis că faptele de care au fost acuzați Marius Ioan Bărac și Ferruccio Aiello au fost comise de cei doi ”dincolo de orice îndoială rezonabilă”, instanța a fost nevoită să constate intervenția prescripției răspunderii penale, astfel că procesul penal a fost oprit definitiv.

[eadvert]

În schimb, judecătorii au dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor lui Bărac și a firmei acestuia, dar și asupra celor ale italianului Aiello, pentru a fi siguri că aceștia vor achita prejudiciul imputat.

Lanț evazionist pentru rambursare de TVA

Atât instanța de fond, Tribunalul Bihor, cât și Curtea de Apel Oradea au arătat că din probele din dosar rezultă că, în perioada octombrie 2007 – octombrie 2008, Marius Ioan Bărac a înregistrat în actele contabile ale firmei sale cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii de mărfuri de la un SRL administrat de italianul Ferruccio Aiello. Ulterior, declara la Fisc faptul că aceste bunuri ar fi fost livrate în spaţiul intracomunitar (în special Italia), obținând – pe nedrept, susțin judecătorii – rambursări de TVA în valoare totală de 17,9 milioane de lei. La acestea s-au adăugat 2,5 milioane de lei, obținuți în același mod prin altă firmă. Instanțele bihorene au stabilit că italianul Aiello, alături de un compatriot al său, decedat în timpul procesului, l-a ajutat pe Bărac ”prin crearea unor circuite comerciale fictive în care au fost interpuse şi alte societăţi comerciale, în scopul justificării provenienţei mărfurilor care au fost ulterior facturate în spaţiul intracomunitar de societatea (lui Marius Bărac – n.red), pentru ca (firma orădeanului – n.red) să beneficieze astfel de deductibilităţi fiscale care să justifice cererile de rambursări de TVA”.

Concret, italienii declarau că, prin firmele lor din România, au cumpărat din Peninsulă consumabile IT, fiind vorba, de fapt, de achiziții fictive. Produsele erau refacturate apoi către societatea orădeanului Bărac, pentru ca, în final, acesta să livreze bunurile către firme din Italia care îi erau indicate de Ferruccio Aiello, cel care le și controla. De altfel, anchetatorii au stabilit că italianul a emis către firma lui Bărac facturi fictive de livrări de bunuri în valoare totală de peste 124 de milioane de lei. Ulterior, societatea orădeană solicita rambursarea TVA.

Salvați de prescripție, dar obligați să achite TVA rambursat

Marius Ioan Bărac și firma lui au fost trimiși în judecată de DNA Oradea în mai 2018. La acuzația de obținere, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări s-a adăugat și cea de spălare de bani. Procurorii arătau că, pentru a ascunde proveniența ilicită a celor peste 17 milioane de lei din rambursări de TVA, orădeanul a efectuat mai multe plăți din contul firmei, justificându-le prin plata unor bunuri sau achitarea serviciilor unor furnizori. Prima sentință a venit în martie 2023, când Tribunalul Bihor a dispus încetarea procesului penal atât în cazul lui Bărac și a firmei lui, cât și al lui Ferruccio Aiello, acuzat de complicitate, pe motiv că faptele s-au prescris în 2016.

Dosarul s-a mutat la Curtea de Apel Oradea, căreia inculpatul italian i-a cerut să-l achite pe motiv că nu există probe că ar fi comis infracțiunile de care este acuzat și că ”nu a beneficiat de vreo sumă în urma săvârşirii presupusei fapte pentru care a fost trimis în judecată”.

Instanța i-a respins apelul și a decis să-l oblige pe Marius Ioan Bărac la plata a 20,5 milioane de lei, în solidar cu firma sa și cu italianul Aiello – ”care vor răspunde în limita sumei de 17.969.103 lei, la care se vor adăuga accesoriile fiscale de la data scadenței și până la data plății efective”.