Poezia lui Vidican merge pe o tradiție a lirismului românesc, pe de o parte, iar pe de altă parte pe anti-poezie, e un poet “ al unei noi formule lirice”, susține Cornel Ungureanu. Cu obstinație inginerească, fiindcă Gheorghe Vidican e inginer la bază, a construit universuri poetice. “Poezia lui dezvoltă, exploatează senzorialul abundând în imagini vizuale și auditive în permanență. Poezia lui țipă, poezia lui mușcă, șoptește, articulează, vocalizează, se simte, se pipăie, e o explozie a simțurilor în poezia lui Gheorghe Vidican”, consideră universitarul Ioana Cistelecan cu prilejul lansării cărții –eveniment “Ca o pasăre, umbra”.

[eadvert]

Atunci când un autor publică o antologie se poate lăuda cu o activitate prolifică din care poate selecta o substanță despre care autorul crede că va dăinui. E și cazul poetului Gheorghe Vidican care și-a lansat volumul Ca o pasăre umbra , antologie care a apărut la Editura Academiei Române . Este cel de-al 29 volum de poezii semnate de Gheorghe Vidican , o încununare a vieții de scriitor. Evenimentul a avut loc în prezența lui Cristian Popescu, fiul academicianului și președintelui Editurii Academiei Române D.R. Popescu. Sunt momente în care Gheorghe Vidican abandonează fiorul liric, dorindu-și nu doar să fie poet, ci să scrie. Și scrie torential, așa cum remarca Mircea Miheș, anunțând un asediu al postmodernistului Vidican. Gheorghe Vidican a debutat în 1972 în adevăratul sens al cuvântului în “Familia” condusă de Alexandru Andrițoiu acolo unde publicau interzișii anilor 50 ieșiți din pușcării: Petre Țuțea, Ion Negoițescu, Nicolae Balotă,

Ștefan Augustin Doinaș. Desprinderea de poezia lui Andrițoiu avea să o facă în volumul de debut “Singurătatea candelabrului”. Sunt compoziții scurte, ermetice realist-suprarealiste. “Această antologie, ca serie supranumită <101 de poezii> își poartă un titlu , selecția poeziilor îi aparține, evident, autorului, din perspectiva mea o selecție chiar prea strictă din noianul de volume.Gheorghe Vidican e un autor prolific, scrie poezie, publică poezie, trăiește prin poezie. Cred că o și visează. Deci, din noianul acela de volume pe care le-a publicat, a ales doar patru volume din care și-a selectat poezia. Toate poemele cuprinse aici au o construcție amplă, totul se construiește pe o opoziție, pe contraste, pe paradoxuri, e ca o clădire care se construiește pe etape pornind din subteran. Practică mai multe registre, și-a încercat penelul în mai multe forme, a tastat mai multe conținuturi, mai multe tematici… Ca suprametaforă a poeziei lui Gheorghe Vidican avem singurătatea, singurătatea poetului. Această antologie poate fi înțeleasă ca o oglindă a călătoriei poetului Ghiță Vidican prin lume, prin lumea interioară și prin geografiile pe care le parcurge cu pasul în călătoriile lui. Există motive, simboluri care se reiau și cei care citiți versurile lui Gheorghe Vidican veți vedea evoluția, progresul vidicanian și recurența unor metafore și simboluri aproape obsesiv reluate, dar mereu reîncărcate cu alte și alte conotații, cum ar fi lacrima, șoapta, umbra. Ceea ce păstrează ca o constanță a nașterii poemului este această atenție a imaginii oximoronice, îi place să construiască imagini paradoxale. Încă din titlu, încă din primul vers îi place să șocheze, să surprindă, să invite și să atragă cititorul în poemul lui”, explica conferențiar universitar Ioana Cistelecan de la Universitatea din Oradea la lansarea antologiei. Nu știu câtă poezie se citește azi, dar știu că se scrie multă poezie, iar această poezie se naște din suferință, avem o dimensiune a suferinței, a singurătăți și aceste dimensiuni se găsesc și în poezia lui Ghiță Vidican, consideră universitarul orădean.

“Pentru mine poezia este aer, prin poezie respir, dacă nu o caut eu mă caută ea. Poezia nu-mi dă pace niciodată, în mine și prin mine curge poezie”, a mărturisit Gheorghe Vidican.

La anul când poetul va împlini 70 de ani o altă editură prestigioasă –Cartea Românească- îi va publica un alt volum.

Profesorul Maria Letea a recitat din lirica lui Gheorghe Vidican în fața unei săli pline, a unui public avizat din care nu a lipsit episcopal Virgil Bercea, Vetuța Pop, fostul secretar literar al Teatrului de Stat Oradea, scenograful Vioara Bara, cantautorul Florian Chelu Madeva, poetul și avocatul Pașcu Balaci, avocata Anița Balaci, scriitorul și profesorul Dan H. Popescu, o olimpică la limba română de la CN Emanuil Gojdu care a primit cărți din partea nepoților academicianului D.R. Popescu.