Prozatorul, eseistul, istoricul, politologul și realizatorul de televiziune Stelian Tănase va veni la Oradea, la o întâlnire şi un dialog cu publicul în cadrul Conferinţelor revistei Familia.

Evenimentul este organizat de Revista de cultură Familia și Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai”, cu sprijinul Muzeului Țării Crișurilor și al Librăriilor Humanitas, şi va avea loc joi, 6 iulie, de la ora 17, în amfiteatrul Muzeului Țării Crișurilor.

Conferința „Zvonuri despre sfârșitul lumii” va fi urmată de prezentarea volumului cu același titlu, publicat de autor la Editura Corint, „Zvonuri despre sfârșitul lumii. București, 1944-1953”, carte intrată de foarte puțin timp în librării.

După debutul din 1982 cu „Luxul melancoliei”, cele două filoane ale activității lui Stelian Tănase, cea ficțională și cea nonficțională – studii și eseuri –, la care se poate adăuga și latura memorialistică („L.A. vs. N.Y.” ori „Sunt un copil al războiului rece”), s-au conturat tot mai limpede și au căpătat valoare și greutate, în timp, prin cărțile publicate: „Corpuri de iluminat”, 1990, „Playback”, 1995, „Maestro”, 2009, „Dracul și mumia”, 2010, „Moartea unui dansator de tango”, 2011, „Repertoarul amorului. 69 de povesti de dragoste din istoria lumii”, 2019, „Marele incendiator. Cronica unui fapt divers”, 2019, „Negustorul de antichități”, 2023, precum și (de tot selectiv) „Anatomia mistificării. Procesul Noica-Pillat”, 2003, „Revoluția ca eșec. Elite și societate (studii politice)”, 1996, „Elite și societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948–1965”, 1998, „Zei și semizei. La început de secol”, 2004, „Clienții lu’ tanti Varvara”, 2005, „Avangarda românească în arhivele Siguranței”, 2008, „Cioran și Securitatea”, 2008, „Panait Istrati. Dosar de Siguranță”, 2008, „Istoria politică a căderii regimurilor de stat comuniste”, 2009.

Despre perioada pe care o radiografiază cartea și la care se referă și conferința, Stelian Tănase publica în 2016 un text scurt, dar memorabil:

„Când Armata Roşie ajungea la bariera Colentina, Antonescu şi miniştrii lui erau deja arestaţi de o săptămînă. Mareşalul fusese preluat din Palat şi dus într-o casă din cartierul Vatra luminoasă unde stătea cu chirie Emil Bodnăraş. Ruşii, odată intraţi în capitală, s-au grăbit să-l preia pe marerşal împreună cu Ică, Cristescu etc., să-i ducă la Moscova pentru interogatorii. La Bucureşti era instalat un nou Guvern, condus de generalul Sănătescu. Lucreţiu Pătrășcanu, cu Barbu Știrbey, C-tin Vișoianu etc. au semnat la Moscova armistiţiul la 12 septembrie, după ce delegaţia română a văzut un spectacol cu focuri de artificii. Întrebând ce se sărbătoreşte, li s-a spus «eliberarea Bucureştiului de către glorioasa armată sovietică!» Delegaţii români lăsaseră oraşul curăţat de trupele germane. Li s-a servit o lecţie amară despre felul cum se scrie istoria.
Altfel spus: «Nasol moment, mişto colivă!»”

[eadvert]