Ce știm noi despre interesul național?

Ce știm noi despre interesul național?
Trăiesc cu impresia că guvernarea actuală ne joacă la ruletă. Sigur, anul 2020 ne va da ora exactă în privința realizărilor guvernelor lui Dragnea, însă deocamdată senzațiile sunt departe de promisiunile din campanie.

Liviu Dragnea și-a asumat obiective mărețe – autostrăzi, căi ferate, spitale republicane și regionale, pensii și salarii mai apropiate de Occident. Însă devine evident că ceea ce Dragnea și PSD au omis să spună în campanie este, de fapt, prioritatea principală a acestei guvernări: și anume punerea la punct a balaurilor din DNA și SRI. Rămân la părerea că românii nu sunt mai corupți decât alte popoare, iar corupția nu a fost brevetată la București, în ciuda apucăturilor evidente. Cred că, mai degrabă, Bucureștiul suferă de lipsa capacității administrative, ce se traduce prin lașitate, corupție și lipsa patriotismului. Da, lipsa patriotismului, în ciuda faptului că anul trecut sigla „România 100” a fost fluturată de toate instituțiile guvernamentale, ca o mascotă triumfalistă.

Sunt suficiente exemple de corupție și în Occident însă, spre deosebire de practicile de la București, la Londra, Paris, Berlin, Viena sau Budapesta interesul național este sfânt. Ce înseamnă, de fapt, interesul național? Înseamnă un nivel de trai decent pentru cetățeni, care se traduce prin venituri libere de cariile inflației, înseamnă un sistem sanitar și unul educațional pe care să te poți baza și înseamnă o infrastructură energetică și de transport care să potențeze dezvoltarea susținută a țării. Tot interesul național cere un capital privat băștinaș susținut consecvent de către aparatul de stat. Nu sabotat, așa cum se întâmplă pe la noi, vezi inclusiv acțiunile „câmpului tactic din Justiție”. Nu putem avea o Românie capitalistă prosperă fără un capital românesc puternic. Ambasadorii capitalelor pomenite mai sus au ca sarcină de serviciu evidentă promovarea intereselor economice ale țărilor lor. Adică sunt purtători de interese și pentru multinaționalele pe care s-au găsit acum Dragnea și Teodorovici să le suprataxeze. Este deja o certitudine că măsurile privind creșterea forțată a salariului minim, coroborată cu fiscalitatea mascată pe care o resimte mediul privat românesc, prin transferul contribuțiilor, au condus la o inflație ce anulează, în bună măsură, creșterile salariale. Iar românii cărora patronii nu le-au crescut salariile pe măsura creșterii prețurilor resimt problema cât se poate de acut.

Dincolo de lupta contra multinaționalelor, Guvernul PSD-ALDE ar trebui să fie mai degrabă preocupat de aglomerația inacceptabilă din birourile aparatului de stat, ce provoacă o presiune financiară al cărei decont îl plătește tot sectorul privat. Nu e acceptabil să apeși cizma pe grumazul sectorului privat doar pentru că tu, ca Stat, nu faci altceva decât să îngroși rândurile funcționarilor publici.

Același Guvern PSD-ALDE ar trebui să privească și spre rămânerile în urmă pe care țara noastră le acumulează la capitolul autostrăzi sau căi ferate electrificate și modernizate. România continuă să piardă teren, la propriu și la figurat. Dacă, de pildă, Statul maghiar a avut grijă cum să procedeze în chestiunea retrocedărilor, din timp, la începutul anilor ’90, azi, în România, autoritățile publice nu mai au suficient teren la dispoziție pentru a atrage investitori majori, așa cum e cazul BMW, proaspăt stabilit în Ungaria. Este încă o chestiune ce ține de interesul național românesc, care rămâne o simplă lozincă, până când administrația de la București nu va reuși să construiască măcar o autostradă care să traverseze Carpații.



1Comentariu

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor