Cere sprijinul parlamentarilor în lupta cu drogurile. Miza: viaţa fiului ei

De Veronica Bursaşiu
31Comentarii
Cere sprijinul parlamentarilor în lupta cu drogurile. Miza: viaţa fiului ei
© Foto: arhivă
O mamă luptă pentru viaţa copilului său şi intră în războiul cu dealerii de etnobotanice.

Ajunsă în punctul în care are de pierdut tot ceea ce are mai scump pe lume – viaţa copilului său – mama cere sprijinul societăţii şi al parlamentarilor bihoreni într-o luptă pe care nu o poate câştiga de una singură. Apelul vine după o experienţă tristă, de câteva luni, de-a lungul căreia s-a izbit nu doar de o dramă, ci şi de neputinţa autorităţilor chemate să extirpe furnizorii de etnobotanice, aceşti criminali care pentru bani atentează la viaţa unor adolescenţi aflaţi în cumpănă, pe care îi seduc cu iluzii, ducându-i pe drumul morţii sau al puşcăriilor.

„Drogurile nu te fac un personaj tragic, ci doar unul în afara poveştii”, era sloganul unei campanii antidrog. Drama familiei Iuhasz, care locuieşte în Episcopia Bihor, a început în această iarnă. Atunci când băiatul doamnei Valeria, un tânăr atletic de 17 ani, cu un grad de inteligenţă peste medie, un IQ de 130, a căzut ca secerat în casă, cu spume la gură, vărsături şi toate simptomele care au făcut-o pe mamă să treacă prin clipe de coşmar, având senzaţia că îşi va pierde băiatul.

Doamna Iuhasz povesteşte că observase de ceva vreme că adolescentul are pupilele ochilor dilatate, era mai rebel, chiar respingea orice formă de comunicare. Băiatul avea semnalmentele profilului consumatorului de etnobotanice. Şi nu doar pentru faptul că, încadrându-se profilului consumatorului adolescent de etnobotanice, renunţă la tot ceea ce îi făcea plăcere cel mai mult odată – sportul.

Băiatul evoluase ani buni într-o echipă de fotbal unde ca portar a avut performanţe foarte bune, fiind declarat de nenumărate ori cel mai bun pe postul său. A decis apoi că vrea să devină atacant şi, în mod natural, după şapte ani în poartă, nu a putut să fie cel mai bun atacant din primele luni.

A renunţat la fotbal, a încercat apoi câteva luni să se integreze într-o echipă de handbal, dar nu a fost ceea ce probabil a căutat. A renunţat la sport şi probabil a căutat să-şi facă alţi prieteni, fiind victima perfectă pentru cei care vând adolescenţilor vise, dealerii de etnobotanice.

Legi pentru dealeri

Din păcate, a intrat în cercul unor consumatori şi dealeri de etnobotanice, cunoscuţi ca atare de autorităţi, care au reuşit să-l facă să creadă că ei sunt prietenii şi mediul în care e fericit, şi că familia îi e duşman. Tocmai pentru a avea control asupra lui, pentru a nu-l pierde de consumator.

S-au jucat cu mintea lui, aducându-l în situaţia în care adolescentul nostru ori conştientizează că trebuie să aibă voinţa de a accepta sprijinul celor care îl iubesc şi vor să-l vadă cu adevărat fericit, ori – de partea cealaltă – unde nu e decât prăpastia şi o perspectivă cruntă: moartea în urma unei supradoze, ori, ca urmare a discernământului alterat, să ajungă închis într-o puşcărie.

Orice discuţie dintre părinţi şi adolescent pe tema dezintoxicării eşuează în negarea dependenţei de etnobotanice pentru a se finaliza cu o ceartă şi evadarea în cuibul consumatorilor şi a celor care vând etnobotanice.

[caption id=”attachment_2004396″ align=”aligncenter” width=”600″]O mamă curajoasă, aflată în culmea disperării  O mamă curajoasă, aflată în culmea disperării

[/caption]

Doamna Valeria Juhasz se simte neputincioasă în faţa perspectivei de a-şi salva singură copilul.

„Din păcate, legislaţia nu ne ajută să ne luptăm cu această boală cruntă, dependenţa de etnobotanice. Drama unui părinte care luptă pentru copilul lui aflat în pericol de moarte începe din momentul în care sună la Salvare. Când spui că este vorba de o supradoză şi că din trista experienţă anticipezi că va fi nevoie şi de un echipaj, fiindcă copilul refuză să intre în salvare, eşti interpelat: «Dumneavoastră sunaţi tot timpul?!». Eşti mai degrabă invitat să-ţi laşi copilul să moară! Problemele nu se sfârşesc nici pe de parte când copilul aflat în situaţie critică e transportat la spital. Au fost dăţi când l-au purtat de la Neuropsihiatrie la Spitalul de Copii, deoarece, minor fiind, Neuropsihiatria nu internează copii. Iar la Spitalul de Copii nu există secţie pentru a fi dezintoxicat.

Recent, am reuşit să-l internăm pe o asemenea secţie la Cluj-Napoca. Drama e că nu l-au ţinut decât 3 zile, cât să-i facă analize, deoarece cadrul legislativ nu ar permite internarea dacă copilul-consumator nu îşi dă acordul”, explică paradoxul Valeria Juhasz.

Cum poate lupta un părinte şi cu dealerii, şi cu un sistem sanitar care îi refuză sprijinul, din lipsa cadrului legislativ? Acelaşi cadru legal aruncă la gunoi şi munca DIICOT, care deşi îi identifică pe cei care vând droguri, atentând la viaţa unor adolescenţi, observă cum sentinţele date nu sunt în măsură să-i descurajeze pe aceşti criminali. Aceasta este şi una dintre explicaţiile care au condus, în 2010, România pe locul IV în Uniunea Europeană în tristul clasament al consumatorilor.

Aceasta în condiţiile în care în 2008 România nu figura pe harta consumatorilor. Un sondaj Ciado România făcut în acelaşi an arăta că peste jumătate dintre tinerii români consumau etnobotanice. Valeria Juhasz vorbeşte azi, după ce a consultat specialişti din toate domeniile antidrog, de o cifră înfricoşătoare: 70-80% dintre tineri sunt consumatori de etnobotanice!

Omorâţi de indiferenţă

Dincolo de drama care se află în spatele fiecărui caz, cifra vehiculată e un argument extrem de solid pentru ca acest flagel să intre în atenţia parlamentarilor români. Sens în care lansăm spre autosesizare rândurile unei mame disperate:

„Stimaţi parlamentari, stimate domnule ministru al Justiţiei, câţi tineri, adolescenţi, mai trebuie să moară pentru ca domniile voastre să faceţi legi care ne apără pe noi, pe copiii noştri? Poate ar fi lucruri mai importante pe care ar trebui să le modificaţi, de exemplu să salvaţi o generaţie (pe copiii noștri) de traficanţii de etnobotanice. Poate n-ar strica ca pedepsele acestor persoane să fie înăsprite la 15-20 ani, pentru că actuala legislaţie nu îi înspaimântă. Câţi adolescenţi mai trebuie să moară din cauza nepăsării?
Ştiu că, teoretic, în România nu există asemenea probleme, este mai uşor să băgăm capul în nisip şi să zicem că la noi totul este în regulă.

Dar, domnilor, să ştiţi că nu este aşa! Nu sunt legi care să vină în ajutorul familiilor cu asemenea probleme, nu există centre unde să poţi cere ajutor. Iar indiferenţa ne omoară copiii. Speranţa noastră e că nu vor mai trebui să moară mulţi copii pentru a face legi aspre împotriva acestor paraziţi, să creaţi nişte centre de recuperare pentru adolescenţi, unde să poată fi trataţi (chiar şi fără acordul lor, deoarece sunt minori şi nu sunt conştienţi de efectele pe care aceste substanţe le au asupra lor”, este apelul doamnei Valeria Juhasz.



31Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor