În Schengen, prin Roşia Montană

De Călin Corpaş
Reactualizat la:
12Comentarii
În Schengen, prin Roşia Montană
Paradoxal, România poate deveni un exemplu european în materie de democraţie. Speranţa mea stă în colegii mei de generaţie, mai tineri sau mai vârstnici. Îi consider colegi de generaţie pe toţi românii responsabili.

Toţi românii cărora conştiinţa le-a rămas trează şi cărora nu le pute să iasă în stradă pentru a-şi revendica dreptul la un viitor curat. Prosper. Nepoluat. Pentru cei care încă nu ştiu unde bat, le răspund printr-un slogan elegant apărut între frumoşii protestatari anti-cianuri ai lui 2013. „România nu uita/Roşia e inima!”.

Da. Deştepţii noştri manifestanţi ştiu că Roşia e doar o problemă. Una imensă chiar, a României. Însă, din păcate, departe de a fi singura. Iar problema Roşia Montană se va rezolva doar răsturnându-i definitiv pe impostorii ce ne conduc.

Aparent, schimb radical registrul doar pentru a arăta penibilul celor care conduc România. E vorba, desigur, despre Schengen. Un subiect în care, rând pe rând, politicienii de „vârf” ai ţării au dat în bâlbâială în faţa unei naţiuni-zombie, nedumerită de ce a ajuns bătaia de joc a Europei.

Deşi Tratatul ne dă dreptul „dpv tehnic”, întâi nu ne-a dorit Franţa lui Sarkozy. După ce s-a răzgândit Sarkozy, surpriză (!), nu ne-a mai dorit Olanda. Şi nici micuţa Finlandă! Apoi, când olandezii au trecut peste valurile extremist-populiste, s-au apucat nemţii să ne dea un vot de blam. Curios, acum Germania s-a mai ogoit, dar a reintrat în scenă Franţa lui Hollande, ce ne barează drumul, ca o surioară francofonă de nădejde ce este!

Aşadar, un fel de joc pentru „gâgă”. Cu România pe post de „popa-prostu’”. Ai zice că europenii ăştia şi-au dat mâna pentru a ne prosti la infinit, tratându-ne ca pe nişte cetăţeni UE de rang secund. Îi doare pe ei în cot că noi cumpărăm de toate de la Carrefour, că suntem plini de BMW-uri, că ne luăm aproape toate florile din Olanda, başca aspectul că Nokia e încă la mare trecere în România. Se gândesc că nu mai avem de ales.

Şi deocamdată pare că (încă) le facem jocurile. O ţară-piaţă de desfacere, ce merită tratată ca un câine pe care, oricât l-ai bate, tot se va gudura la piciorul tău, cu ocazia primului oscior.

Istoria e oricând reversibilă, însă. E cazul să le dăm definitiv un şut în fund dobitocilor ce ne conduc, indiferent că au 80 (cazul lui Iliescu) 60 (cazul lui Băsescu) sau 40 de ani (cazul lui Ponta) şi să ne auto-guvernăm. Cum?, veţi spune. Apăi, printr-un civism accentuat, agresiv chiar, printr-o judecată sănătoasă, ce refuză manipulările tip Antena 3 şi prin promovarea moralităţii în toate sectoarele societăţii. Credeţi că suntem proşti? Nici vorbă. Principalul inamic al românului e Laşitatea.

Române, deschide-ţi ochii! Ce se întâmplă acum în stradă e pentru Tine. Că dai doi lei pe Roşia Montană sau nu. Că realizezi catastrofa ecologico-economică ce ţi se pregăteşte ‘au ba.

Ce trebuie să pricepi o dată e că Revoluţia socială a început. Şi nimeni nu poate s-o confişte în afară de tine. Te-ai şocat? Nu ştii de ce eşti tocmai Tu cel ce confiscă reforma societăţii româneşti? Cred că intuieşti deja: o confişti prin pasivitatea ta.

Duminică ai două drumuri. Drumul Credinţei într-un viitor adevărat sau drumul morţii, propagat de proverbiala Mioriţă ce ni se predă în şcoală. Alege, odată: Piaţa Unirii (ce nume predestinat, nu-i aşa?) sau cimitirul.

Ce alegi? Crezi că ştii? Dacă da, să te văd. Te aştept lângă mine.

Cine ştie, poate-ţi va plăcea! Gustul Libertăţii nu-l capeţi în bucătărie. Dar îl găseşti în Piaţă, la aer, între ai tăi.



12Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor