INTERVIU J.B.: Raluca David: La Oxford a decis să se implice pentru România

De Veronica Bursaşiu
Raluca David susţine turismul responsabil
Raluca David susţine turismul responsabil
Raluca David a absolvit cu First Class la Universitatea Durham, iar acum studiază la Oxford. E iniţiatoarea PadisFest, evenimentul la care sunt aşteptaţi toţi bihorenii în weekend.


J.B.: Ai decis să studiezi în străinătate? De ce ai avut o astfel de opţiune?

Raluca David: Îmi doream de la începutul liceului să studiez în străinătate, cu gândul de a avea acces la lumea largă, la idei de ultimă oră, de a avea posibilitatea să fiu acolo unde se întâmplă lucruri. Am ales Anglia pentru calitatea învăţământului superior de acolo, dar am şi prins un moment prielnic: am început facultatea în 2009, când România era deja în UE şi taxele pentru studenţii români erau mici, la fel ca cele pentru studenţii din Regat. Ulterior taxele s-au mărit foarte mult în Marea Britanie, aşa că dacă aş fi vrut să studiez acolo cu doi ani înainte sau doi ani după ar fi fost mai dificil. Facultatea am făcut-o în Durham, un oraşel pitoresc în Nordul Angliei. Universitatea Durham e una dintre cele mai prestigioase din Anglia, iar departamentul de psihologie de acolo desfăşoară cercetare la un nivel înalt.

Cum ai ajuns la Oxford, ce înseamnă să fii student la Oxford?

R.D. La doctorat la Oxford am ajuns direct după terminarea facultăţii la Durham. Am tras tare în facultate şi am terminat cu First Class, fiind printre primii. În ultimul an de facultate am contactat coordonatorul actual de doctorat, ne-am înţeles bine, am facut o propunere de cercetare (în weekenduri când nu eram la facultate şi când aveam o pauză de la scris licenţă). Apoi am avut un interviu care a mers bine şi m-au primit. Ce înseamnă să fii student în Oxford? Provocări după provocări: multe abilităţi specifice de lucru în programe specializate, care a trebuit să le învăţ singură în primele luni, dezbateri academice cu cei mai buni oamenii din lume pe domeniul meu, un standard de muncă la perfecţie, pentru care nu e loc de compromisuri. O provocare continuă, dar şi o mare satisfacţie vine din conversaţia cu alţi studenţi şi doctoranzi: cine şi petreceri la care se discută de la noi metode de depistare a cancerului până la siguranţa cibernetică. În cercurile de studenţi există un interes foarte mare cu privire la societatea civilă şi rolul nostru ca tineri în societate. Aceste discuţii au fost o mare inspiraţie pentru mine – mai ales discuţiile cu studenţii români de la Oxford. Avem acolo o comunitate foarte preocupată de direcţia în care merge România şi cum poate societatea civilă să contribuie.

Ai constatat că ai „porţi deschise” în momentul în care pe diploma ta apare o că este absolvent al unei astfel de instituţii?

R.D. E adevărat că o diplomă de Oxford te trece automat de prima rundă de selecţie la orice aplicaţie pentru joburi. Dar cel mai important e spiritual pe care Oxford-ul ţi-l inspiră: un spirit de curaj şi încăpăţânare. Sentimentul că poti face orice, trebuie doar să încerci îndeajuns, să fii pregătit să greşeşti şi să o iei de la capăt. Atitudinea asta e cea care deschide porţi – dar asta e o atitudine pe care o putem toţi avea, indiferent de studii.

Vrei să te întorci în Oradea, sau în alt loc din ţară România? Este momentul unei întoarceri acasă?

R.D. Mi-aş dori să petrec o parte din timp în România şi o parte în zona Oxfordului şi a Londrei. După 5 ani acolo îmi e greu să renunţ de tot la mediul acela şi la prietenii pe care mi i-am făcut acolo. În plus, timpul petrecut în Anglia mă face mai toleranţa cu România: încet- încet în loc să fiu dezamăgită de neajunsurile României, încep să o iau aşa cum e şi să încerc să am răbdare şi să contribui la a face paşi mici înainte. De ce tocmai timpul petrecut în Anglia m-a învăţat să am răbdarea asta? Fiindcă am realizat că civilizaţia britanică e una construită de-a lungul multor secole de independenţă, de afluenţă şi de protecţie faţă de pericolele invadatorilor. În comparaţie, România încă nu a împlinit 100 de ani. Hai să avem răbdare cu ea, şi să ne bucurăm de faptul că avem la dispoziţie tot mai mulţi tineri, resursa cu care putem construi o Românie cu un pas mai aproape de ceea ce ne dorim.

Care a fost momentul în care ai decis să te implici în Padiş Fest? Ce aşteptări ai, ce obiective? După PadişFest vor urma și alţi paşi , aveți un proiect pe termen lung? În organizarea PadişFest v-aţi inspirat dintr-un eveniment din afara țării ?Vă raportaţi în vreun fel la un astfel de eveniment din ţară şi străinătate?

R.D. În comunitatea românilor din Oxford am luat decizia să mă implic pentru România. Am fondat un ONG în Oradea, numit Compas, care are ca scop mobilizarea societăţii civile din zonă. După lungi conversaţii în living-ul unor prieteni români din Oxford, împreună cu tot grupul nostru de acolo, noi am ajuns la concluzia că societatea civilă e cea mai mare şansă a României. Am fost foarte inspiraţi de Roşia Montana. Mişcarea din toamna anului 2013 ne-a adus împreună ca diasporă şi a creat o atmosferă de speranţă şi de încredere în generaţia tânără. Inspiraţia pentru PadişFest a fost FânFest-ul. Ca să ai o mişcare puternică a societăţii civile ai nevoie de o masă mare de susţinători. Pentru a atrage aceşti susţinători ne trebuia un context, iar contextul a fost evenimentul PadisFest. Până acum, ne îndreptăm în direcţia pe care ne-am dorit-o. De când s-a lansat evenimentul pe Facebook am lansat şi pagina Campania Padiş care a strâns 550 de suporteri. În vara aceasta presa a scris mult despre Padiş, lumea a reluat multe discuţii vechi, toate ONG-urile implicate până acum în Padis s-au reunit din nou, iar autorităţile au răspuns cu deschidere.
De la pasiunea pentru societatea civilă, de ce am ales tocmai Padişul ca o cauza în care să mă implic? Din mai multe motive – în primul rând că e un loc drag mie, iar în Glăvoi de fiecare dată când am fost am simţit o atmosferă de comunitate – oameni din toate mediile şi de toate vârstele vin laolaltă, îşi pun mâncarea laolaltă, se ajută – sentimentul acesta de comunitate ar trebui generalizat, să îl luăm cu noi acasă şi să ne construim oraşele, satele şi orice fel de grupuri în acelaşi fel. Orice fel de neînţelegeri se pot depăşi cu comunicare şi cu deschidere, şi mai ales cu răbdare.
Al doilea motiv pentru care am ales Padişul a fost faptul că e o cauză care reuneşte toate ONG-urile de mediu orădene şi din zonă. Nu cunosc altă cauză la nivel de Bihor care să aducă laolaltă atât de mulţi suporteri. Şi acest lucru s-a dovedit adevărat: la momentul de faţă avem peste 20 de ONG-uri care au sprijinit PadişFest şi Campania Padiş. Asta înseamnă mult pentru mine, pentru Padiş dar mai ales înseamnă mult pentru societatea civilă orădeană şi bihoreană, care are nevoie să se dezvolte şi să crească. Ne mândrim nu doar cu vechile ONG-uri de mediu care susţin Campania Padiş, dar mai ales ne mândrim cu noile ONG-uri, cum sunt de exemplu organizaţiile studenteşti orădene, în plină dezvoltare.
Pe scurt, asteptăm în weekendul acesta iubitorii Padişului, dar si bihorenii interesaţi de dezvoltarea societăţii civile, să ne fie alături, în primul rând la dezbateri şi la flashmoburi, iar după aceea la relaxare. Ne dorim ca împreună să creştem ca o voce puternică. După eveniment, ne dorim să atragem fonduri pentru a continua Campania Padis (deja am început demersurile). În funcţie de rezultatele dezbaterilor şi nu numai, ne dorim să sprijinim comunitatea care e interesată de Padiş, să continuăm să fim o platformă de discuţie pe tema aceasta şi să menţinem vocile active de toate părţile interesate.

Ce pasiuni ai? Ai timp să ţi le cultivi? Ce paşi doreşti să faci în carieră?

R.D. O pasiune e natura – încerc să ajung la munte cât de des pot. În natură îmi reamintesc că toate problemele vieţii sunt trecătoare, şi că ceea ce contează cu adevărat e să trăim în pace unii cu alţii şi să ne bucurăm de timpul pe care îl avem cu cei dragi, cu oamenii din comunitatea noastră, cu cerul înstelat şi lipsit de poluare cât îl mai putem găsi, şi cu restul vietăţilor.
O altă pasiune e arta – scriu poezie de când am învăţat să scriu, iar în ultimii ani încerc să găsesc poeziei un loc în lumea contemporană, un loc care nu e uşor de găsit. Mă interesează arta contemporană şi aş vrea să văd mai multă în România, inclusiv street art. Vreau să văd membrii comunităţii mele exprimandu-se în feluri cât mai diverse.
Ce paşi vreau să fac mai departe? Momentan, eu am două cariere. Una în ştiinţa pe care vreau să o continui – neuroştiinţa e un domeniu de mare potenţial. Vreau să aflu cât mai multe despre creierul uman, cum funcţionează şi cum îl putem face să funcţioneze şi mai bine. Un creier care funcţionează bine înseamnă un organism care funcţionează bine, şi o viaţa mai lungă şi mai sănătoasă.
Pe de altă parte vreau în continuare să am un impact pozitiv în lume prin acţiunile mele. Vreau să continui activitatea în Compas, ONG-ul creat în Oradea şi potenţial să îl conectez la mişcări din restul României şi din Marea Britanie.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase