Ioan Degău, bancherul cu suflet de sfânt

De Veronica Bursaşiu
3Comentarii
Sprijină Junii Bihorului să plece în Suedia FOTO: V.B.
Sprijină Junii Bihorului să plece în Suedia FOTO: V.B.
A oscilat, s-a gândit, a tot cugetat dacă să-şi dea acordul ca viaţa lui să apară între paginile unei cărţi.


Reputaţii jurnalişti şi scriitori, Miron Blaga şi Ioan Laza l-au convins. Aşa s-a născut cartea „Ioan Degău, un om între oameni, un om pentru oameni ”. S-a întrebat apoi cum ar trebui scrisă o astfel de carte. Avea de ales între a-l imita pe Iorga cu o „o viaţă de om, aşa cum a fost”, să scrie „amintiri din copilărie ” asemenea lui Creangă, sau să publice un „jurnal ” ca Maiorescu…A decis apoi că un volum memorialistic al unui om care a trăit sub cinci dictaturi: regală, antonesciană, dejistă, ceauşistă şi în „democraţia originală ” ar putea interesa.

Un om cu „stele fixe ”

Ioan Degău spune însă că aceste perioade din viaţă nu le-a simţit din punct de vedere politic. Singura politică pe care a făcut-o a fost munca. E firesc atunci, că, la 78 de ani, a sărbătorit şi 60 de ani de muncă. „Am fost atras, tot timpul, de muncă, de studiu, de familie, ştiind că ceea ce fac pentru mine are repercursiuni în familie, la locul de muncă, pentru comunitate, chiar pentru ţară… Am fost şi am rămas un om cu rădăcini, un om cu «stele fixe », cu principii şi reflexe tradiţionale, verificate şi validate în timp. … Acestea m-au făcut ceea ce sunt , mi-au asigurat ascensiunea în societate, bunăstarea materială, din care am încercat să transmit- o bună parte- celor din jur…. Altfel spus, am încercat să fac şi eu politică, dar o politică a omului, pentru om, aşa cum m-am priceput şi cât am putut, atât din postura, mai scurtă, de executant, cât şi din cea mai îndelungată de «şef » ”., mărturiseşte sărbătoritul.

Ioan Degău moşteneşte cultul pentru muncă din familie, de la mama sa, „o ţărancă brici ”, dar şi pentru tatăl său, o vreme chiar primar de Bunteşti, care a muncit din greu la Braşov pentru a-şi susţine familia. „Ioan Degău a plecat din Bunteşti, nu să se facă domn, ci să «domnească » zestrea sa ancestarlă care, oricâte «carate » ar avea, riscă de acum să rămână acolo, în spaţiul şi timpul ei revolut, aidoma filoanelor aurifire în măruntaiele Apusenilor”, consideră autorii volumului biografic. Ioan Degău poartă cu sine, în orice împrejurare, atributele omului din zona Beiuşului: cinstea, corectitudinea, cumpătarea şi dârzenia, eleganţa veşmântului şi savoarea expresiei. Cei care au trecut pe la biroul lui Ioan Degău din BNR ştiu că întotdeauna uşa acestuia era larg deschisă, la propriu. Aidoma, ca şi sufletul. Toţi cei care au interferat într-un moment sau altul cu omul Ioan Degău ştiu că au fost întâmpinaţi, ca într-un ritual, cu întrebarea : „ cu ce te pot ajuta?”. În cele peste 560 de pagini, cititorul este invitat şi incitat să descopere traiectoria unui om care a scris istorie pentru Bihor- şi aceasta nu e o expresie demonetizată în acest caz, din copilărie până la maturitate. Fostul şef al BNR îşi aminteşte, cu savoare, episoade din şcoala primară, de la Sudrigiu, acolo unde, coleg mai mic i-a fost poetul Gheorghe Pituţ, pe care-l invidia pentru „bumbii ” multicolori de pe cămaşa de pânză şi pentru traista lui „deocheată ”. Ioan Degău aminteşte şi de alţi colegi care s-au realizat extraordinar, pe măsura vocaţiei şi a muncii, uneori sisifice, ieşite din comun, pe care au depus-o. Un exemplu elocvent este „fiul «boldaşului», medicul Ioan Micle care era nu numai un elev silitor şi bun la toate, ci şi «binefăcătorul» nostru cu câte o «porţie » de marmelată, «delicatesă » la mare cinste atunci ”. Intrarea în lumea bancherilor, „Ioane, totdeauna ai fost un om extraordinar!”, Pentru lege, pre lege călcând, „Orădean ” cu dor de ducă, „Om vechi la vremuri noi ”, „Clanul ” Degău, La sucursala Bihor a BNR a primat tradiţia, „Desira ” înseamnă Degău, Silvia şi Radu, Construind pentru oameni, „Bun (t) esţi Ioane!”, La curtea regelui Ban, În lumea cărţilor, Aşa s-a înălţat biserica din incinta Desira, Casa tradiţională ţărănească sunt capitole dedicate vieţii lui Ioan Degău. Pagini cu totul aparte apar în carte acolo unde Ioan Degău vorbeşte despre familia sa, despre nepoatele sale. „De la muguri la floare- dragoste de bunic” este mărturia că din caierele gândurilor, Ioan Degău a tors mereu câte un fir pentru nepoatele sale: Ioana, Dana şi Luana. Ioana, cea mai mare dintre nepoate, şi-a cucerit bunicul cu voinţa şi talentul cu care a încercat să deschidă cu cheia vârstei şi ambiţiei lumea dansului sportiv.

La mulţi ani!

La aniversare, ca şi de-a lungul timpului, lui Ioan Degău i-au fost alături prieteni din toate domeniile: bancheri, finanţişti, medici, istorici, scriitori, jurnalişti. Cu toţii au fost în asementimentul lui Miron Blaga care spune că „A-l elogia pe Ioan Degău înseamnă a face o dreaptă răsplată unui om aparte în lumea noastră. Înseamnă a aprecia truda şi osteneala unui contemporan, care s-a ridicat deasupra noastră, devenind model. Poate, în dăruirea lui, în risipa lui de «om pentru oameni » stă şi tinereţea lui fără bătrâneţe, vitalitatea şi frumuseţea lui lăuntrică, generozitatea şi belşugul lui spiritual, din care se vor împărţăşi numeroşi oameni ai prezentului şi viitorului. .. La mulţi ani, multă sănătate şi putere pentru a ne înnobila sufletele, în continuare, şi cu alte cărţi şi cu alte acte de autentică trăire românească !”

Taguri: ,


3Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor