Istoria teatrului de păpuşi, lansată

Istoria teatrului de păpuşi, lansată
Vedetele teatrului de păpuşi şi-au pus sufletul în palma lui. El a cules ce e mai bun şi a pus totul într-o carte.

“Eu m-am jucat cu păpuşi suspect de mult. Aveam deja buletin, deci mai mult de 14 ani, şi încă nu lăsam păpuşile din mână. Asta se întâmpla fiindcă nu aveam fraţi, iar pe strada unde locuiam, într-o periferie a Botoşaniului, nu erau decât doua fetite, Geta şi Vasilica. Ele erau singurele mele partenere de joc. Fiind fetiţe, nomal că se jucau numai cu păpuşile şi aşa mi-au inaugurat deschiderea către jocul păpusăresc. Probabil ca exista totuşi în mine acea dorinţă ascunsă, acel elan ludic orientat, care mai târziu s-a materializat în arta pe care o slujesc. Actoria, şi, în special actoria în Teatrul de Animaţie e o artă, nu o meserie”, mărturisea Toma Hogea. Profesorul, actorul şi regizorul Toma Hogea nu s-a limitat doar la joaca cu păpuşile. În urma unei munci titanice a scris o adevărată istorie a teatrului de păpuşi şi marionete din România. „Despre arta păpușarilor români. Dialoguri cu maeștrii scenei ”, cinci volume de interviuri cu cei care au scris această istorie a fost lansată la Teatrul Arcadia în cadrul primei ediţii a Festivalului de Teatru pentru Copii. „Este un eveniment de o deosebită importantă şi onoare, este o primă încercare de a ne aduce aminte trecutul, istoria teatrelor pe care dumneavoastră aţi făurit-o, iar noi încercăm să o ducem mai departe. Sunt copleşit de acest moment în care trebuie să prezint o lucrare de o asemenea anvergură, o colecţie de amintiri, o adevărată istorie ”, a spus directorul Trupei Arcadia, Florian Silaghi. „Este un lucru fenomenal că există această carte despre teatrele de păpuşi, care au trecut printr-o degradare a identităţii. Cartea vine şi arată perioada glorioasă a lor, care a fost şi în comunism, deşi era o perioadă cu mai puţină libertate de expresie şi mai puţină deschidere spre orizonturi ”, a spus regizorul Radu Dinulescu. Acesta, prezent în cartea lui Toma Hogea, a mărturisit că este singurul personaj din cele cinci volume care nu a avut timp să se întâlnească cu scriitorul pentru interviu, deşi acesta a insistat. Alături de Toma Hogea-Tomiţă cum îi spun prieteni, a fost şi doamna de poveste a teatrului orădean, Mimi Mierluţ. Aceasta a spus că Tomiţă Hogea i-a povestit, în urmă cu 3-4 ani, la Festivalul de la Galaţi, care sunt intenţiile sale în ceea ce priveşte această istorie a teatrului. Mimi Mierluţ a spus că se aştepta ca acestea să se concretizeze în următorii 5-6-7 ani, însă după un an Toma Hogea a anunţat că s-a apucat de treabă, iar după un an şi jumătate de la discuţie şi-a chemat prietenii la lansarea primului volum. Cărţile au apărut într-o formă grafică de excepţie „la care nici nu îndrăzneam să mă gândesc ”, a spus Mimi Mierluţ.

Lectură obligatorie

„Cred că e o lucrare monumentală, nu din cauza kilogramelor celor cinci volume, ci datorită conţinutului. Această carte este, înainte de toate, un obiect preţios, o carte care se citeşte ca un roman, cu plăcere, în care descoperi minunăţii şi lucruri minunate despre oameni despre care credeai că cunoşti totul. Este o lectură obligatorie pentru cine vrea să cunoască despre arta păpuşeriei. Cartea începe cu o parte statistică, exactă, apoi are o parte nostalgică, o parte in memoriam dedicată personalităţilor din fiecare teatru cu care Tomiţă nu a mai apucat să vorbească. Carnea cărţii, partea consistentă este dedicată dialogului cu maeştrii scenei româneşti, dialoguri care sunt năucitoare. Am fost şocată ce lucruri am spus eu în interviu, lucruri la care nu mă mai gândisem de mult timp. Tomiţă, cu talent de detectiv, de procuror, de pshiholog a găsit coarda sensibilă a fiecăruia dintre noi şi ne-a făcut să spunem ceea ce era mai important. Aproape toţi am păţit-o cu el! Am pus sufletul în palma lui pentru ca el să culeagă de acolo ceea ce e mai bun pentru această carte ”, a spus Mimi Mierluţ. Toma Hogea a mărturisit că a cunoscut în timpul documentării oamenii deosebit de valoroşi, generoşi, calzi, care l-au primt în casele lor. „Gabriela Bone rămâne balsamul vieţii mele. Mi-a dat o lecţie de viaţă pe care nu am ştiut-o, nu am citit-o şi nu am întâlnit-o. Trebuia să vin la Oradea, trebuia ca Gabriela Bone să mă accepte ca să cunosc această lecţie de viaţă. Cum este posibil să fii supravieţuitor al Holocaustului, plecând cu o familie de 45 de membri, din care s-au întors două, iar tu când revii să ai 17 kg şi să fii capabilă să transformi cel mai urât lucru din lume în cel mai frumos? Această mână de om, cu suflet cât universul a găsit puterea şi resursele să construiască un prim teatru, de la primele cuie, de la primele cârpe. Viaţa ei este un bun scenariu de film de Oscar”, a spus Toma Hogea.

 



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !