„Nu mi-e frică de ceea ce am scris”

De Camelia Busu
2Comentarii
Lansare de carte, de album şi vernisaj
Lansare de carte, de album şi vernisaj - © FOTO: Camelia Buşu
Col. rtg. Gheorghe Bănescu-Musceleanu şi-a lansat al doilea volum de memorii din activitatea sa de ofiţer în Serviciile Secrete.

Muzeul Orașului Oradea – Complex Cultural, în parteneriat cu Liga Scriitorilor Români – filiala Mureș, a organizat marţi după-amiază lansarea cărții cu titlul „Demers pentru adevăr II. Comoara din Deal, Din culisele serviciilor secrete românești. Dosarul Comoara din Deal – Sighișoara 1969” și a albumului cu titlul „100 de ani de la Marea Unire – 1 Decembrie 1918 – 1 Decembrie 2018”, ambele avându-l ca autor pe col. rtg. Gheorghe Bănescu-Musceleanu.

Ionuţ Ciorba, director adjunct al Muzeului Orașului Oradea Complex Cultural, precizează că ideea acestui eveniment a pornit de la prof. univ. dr. Mihai Drecin, care în toamna anului 2011 a lansat la Universitatea Oradea primul volum din amintirile colonelului Gheorghe Bănescu, „Demers pentru adevăr – Consemnări”. Acel prim volum prezenta activitatea colonelului Bănescu în calitate de ofiţer al serviciilor secrete ale României în perioada 1964 – 1991. În carte se prezentau o serie de acţiuni la care dânsul a participat şi chiar le-a coordonat, pe linia salvării patrimoniului naţional, pe care o serie de cetăţeni ai ţării încercau să îl acapareze şi să îl transfere în străinătate. În acel volum, în câteva pagini se prezenta acţiunea de a salva o serie de documente, de hrisoave redactate în timpul lui Mihai Viteazul, dar şi în vremea altor principi ai Transilvaniei, şi o serie de artefacte, de sculpturi, de piese bisericeşti, care prin turişti din Republica Democrată Germană urmau să ia calea străinătăţii.

„Dacă în primul volum domnul colonel prezenta în sinteză dosarul Comoara din Deal – Sighişoara 1969, iată că în acest volum detaliază acţiunea de atunci, face trimiteri la istoria acelor vremuri, inclusiv la istoria Sighişoarei. Pentru că şi atunci, şi în ultimii 25 de ani ai zilelor noastre şi mai mult, erau introduse în ţară o serie de lucrări de istorie în care se minimaliza istoria românilor, scoţându-se în evidenţă pentru Transilvania doar istoria celor care au venit sau au fost aduşi în Transilvania de regalitatea maghiară, şi după 1700 de autorităţile habsburge.

Aşadar, prezenţa românilor în zona Sighişoarei, în ţinutul secuiesc, aproape că era ignorată într-o serie de lucrări. Una din aceste lucrări, care fusese tipărită la vremea respectivă şi răspândită prin biserica evanghelică germană din Sighişoara, îşi propunea tocmai scoaterea din istorie a Transilvaniei pentru zonele respective. Deşi, cum foarte bine documentat este domnul colonel, biserica evanghelică din deal din Sighişoara a fost ridicată pe fundamentul unei biserici ortodoxe române”, explică prof. univ. dr. Mihai Drecin.

Iubitor de istorie

În acest al doilea volum, colonelul Bănescu vine cu argumente din care rezultă prezenţa românilor în zona Sighişoarei şi a secuimii, legătura pe care acele spaţii transilvane le-au avut cu o serie de voievozi români, în special din Ţara Românească, şi se insistă asupra voievozilor Vlad Dracul şi Vlad Ţepeş. De asemenea, se insistă şi asupra prezenţei lui Mihai Viteazul în zonă, şi a hrisoavelor pe care acesta le-a dat în favoarea negustorilor saşi şi secui, şi care dovedeşte că Mihai Viteazul a avut o viziune europeană în ceea ce priveşte tratarea locuitorilor Transilvaniei, indiferent de etnie.

„Domnul colonel este un iubitor de istorie. Cum îndrăznesc să spun că sunt marea majoritate a celor din generaţia noastră, generaţia a treia. Sper ca şi generaţia matură, dar mai ales cea tânără, să începă să iubească istoria, sigur, în condiţiile în care şi manualele de istorie de la gimnaziu, de la liceu, se vor strădui să prezinte mai aproape de adevăr istoria noastră naţională, dar şi a grupurilor etnice care de-a lungul secolelor s-au aşezat alături de noi. Faptul că în cazul primului volum de memorii, cât şi în cazul acestui al doilea volum, domnul colonel a beneficiat de cuvinte introductive sau de postfeţe scrise de o serie de colegi de breaslă – istorici recunoscuţi, ca Gheorghe Buzatu, ziaristul Lazăr Lădaru, ca senatorul Vasile Dobrescu – asta înseamnă că scrisul domniei sale a fost şi este apreciat nu numai la Oradea, ci şi în alte centre universitatre, de fapt în toată ţara. Specializat pe contraspionaj, colonelul a adus, alături de alţi colegi de-ai dânsului, servicii ţării în sensul că a apărat patrimoniul naţional care, din păcate, după 1990 – mai ales în acele şase luni când graniţele au fost vraişte – a pierdut nişte valori extraordinare. Cred că niciodată nu se va putea face o apreciere cât de cât aproape de adevăr cât a pierdut ţara prin valori culturale artistice care au luat drumul străinătăţii”, a mai spus prof. univ. dr. Mihai Drecin.

În slujba patrimoniului naţional

Colonelui Gheorghe Bănescu mărturiseşte că ideea a plecat de la prima sa carte, în care a trecut schematic unele dintre acţiunile sale de contraspionaj. Una dintre ele, pe care a considerat-o mai aparte, a fost recuperarea unor documente de valoare inestimabilă, care cu un plan bine pus la punct la Sighişoara de către serviciile secrete străine, respectiv serviciile vest-germane, au vrut să scoată şi au scos din ţară mai multe documente. „Colegii de la Sighişoara, până în ’68 la reorganizare, au făcut un istoric al serviciilor secrete şi au lăsat ca şi nerezolvat cazul acestor documente care erau în atenţia serviciilor ca nescoase, dar care urmau să se scoată. Şi atunci am cerut aprobarea comandantului şi am spus că cel mai important pentru noi e să revenim asupra scoaterii din ţară a acestor documente.

Era vorba despre documente inestimabile în această biserică din Sighişoara, care urmau să fie scoase afară din ţară. Şase luni de zile am depus eforturi, am împânzit toată zona, şi la un moment dat am primit informaţia, de afară, că urmează să vină în ţară doi turişti vest-germani care vor avea punct final la Sighişoara şi care se vor întâlni cu preotul. Am făcut un flagrant la cel care îi găzduia pe turişti, cu aprobarea comandantului, şi am găsit toate documentele. Acest spion, în 2011, care trăia în Bucureşti ca şi arhitect, fără să ştie că eu scriu cartea asta, a scris tot ce a făcut el în Sighişoara. Spionul a murit la 99 de ani”, spune col. Bănescu.

A lucrat 33 de ani în contrainformaţii. L-a întrebat un coleg: „Nu vă e frică să scrieţi asemenea chestiuni?”. „Nu, nu mi-e frică. Dacă este necesar, mai aduc zeci de date în plus. Celor care au încercat să vină să contramandeze tot ce am scris, nu numai în această carte, ci şi prima, le spun: n-am nicio frică. Am atâtea materiale – până trăiesc, cu care voi răspunde oriunde, oricui, pentru adevărurile pe care le-am scris. Vreau să vă demonstrez că nu mi-e frică de ceea ce am scris, şi voi scrie mai departe, cât mă va ajuta Dumnezeu”, spune Gheorghe Bănescu.

Acesta spune că germanii îşi făcuseră un plan ca toate obiectele de cult, de artizanat, istorice, statuete germane şi de provenienţă saxonă, să le scoată afară. Până la documentele acelea, aceştia au scos foarte multe piese istorice care le aparţineau, dar nimeni nu i-a luat în seamă. Veneau cu cutii de cafea şi le dădeau saşilor, care erau mari colecţionari. „Aceste documente voiau să le scoată din sufletul nostru, să nu mai avem istorie. Mihai Viteazul a fost un om care trebuia să dispară de pe faţa pământului, un conducător de oşti care a făcut atâta rău Europei şi atât de bine românilor, care trebuia pierdut în istorie. Şi cum putea fi pierdut? Distrugând tot ce era legat de el. Documentele dovedesc relaţiile lui cu saşii şi cu secuii, prin care le dădea avantaje pentru a face comerţ. Sau hrisov ca cetăţenii din Târgu Mureş să fie apăraţi de către oştirile lui Mihai Viteazul de orice intervenţie. Erau directive pe care le dădea, nu neapărat pentru români. La Sighişoara, nu numai aceste documente originale s-au pregătit să fie scoase. Voiau să dispară din istorie nu numai Mihai Viteazul, ci şi ceilalţi principi de origine română”, explică Bănescu.

„L-a întrebat cineva pe Brâncuşi în America, la o expoziţie, şi asta numai cei de la fosta Securitate ştiu: «De unde te-ai inspirat dumneata de ai făcut Coloana Infinitului şi o atribui românilor?» Şi Brâncuşi a răspuns: «Din toate. Priveşte iile ţărăncilor românce, pe care găseşti acestă coloană, priveşte în obiceiurile românilor, priveşte în ceramica românească, în care găseşti această continuitate. Eu nu am făcut decât să iau din istorie, să scot în evidenţă nemurirea poporului român». Păcat! Foarte multe documente de istorie şi realităţi româneşti are Securitatea, şi nu ştiu de ce nu le scoate afară. Eu ştiu ce am făcut la Sighişoara. Dar nu este numai asta. Am acţiuni care ar scoate mult mai mult în evidenţă, dar nu mai pot, nu mai am acces acolo, dar ştiu. În Sighişoara este un deal pe care este o cetăţuie a lui Mihai Viteazul, care a fost distrusă în vremea dominaţiei, şi nu se mai vorbeşte nimic de ea. Pe drumul spre Mediaş sunt mai multe puncte fixe de rezistenţă. Toate au fost distruse. Norocul nostru că pământul acesta românesc are atâtea în el!”, spune cu durere în suflet colonelul.

După doi ani de muncă

La albumul „100 de ani de la Marea Unire – 1 Decembrie 1918 – 1 Decembrie 2018” a investit doi ani de muncă intensă, de bani şi de timp. A dorit să îl realizeze deoarece şi-a dat seama că tinerii nu cunosc istoria noastră. Şi atunci, având la bază asemenea documente, a dorit să facă o istorie desenată care să intre în memoria fiecăruia. Şi a pornit de la Herodot, de la Decebal, de la Traian, şi a ajuns până la Carol şi Ferdinand. Şi pe baza albumului a realizat expoziţia „Transilvania, leagăn și scut al Daciei străbune – România”, în cadrul căreia sunt expuse 54 de tablouri cuprinzând referiri la istoria românilor, din cele mai vechi timpuri, fragmente de documente și hrisoave. „Cine a văzut-o şi a citit-o poate va înţelege mai uşor decât o carte de istorie. Cineva mi-a spus: «Tu nu eşti istoric. Ce cauţi în zona asta?» I-am spus că bunicul meu a fost străjer austro-ungar pe graniţa de Braşov. A dezertat şi s-a stabilit la Malul cu Flori. Mi-a plăcut istoria”, spune Gheorghe Bănescu.

A primit, datorită activităţii sale, avizul din partea Muzeului Naţional de Istorie şi din partea Arhivelor Statului pentru a folosi documentele în album şi în expoziţie. Este pentru prima dată când aceste documente au fost scoase în public. Printre acestea se regăseşte, din 25 august 1600, la Alba Iulia, ordinul emis de Mihai Viteazul către Ştefan Luţul (noul căpitan numit de el al scaunului Odorhei) să restituie locuitorilor comunităţii satului Medişor pământul luat în folosul cetăţii Odorhei din timpul lui Szekely Moeses. Altul este legat de Ştefan Bathory, care la 27 iunie 1575, ca principe al Transilvaniei, porunceşte preoţilor saşi să îi trimită 320 de cai pentru a-i folosi la apărarea principatului, capabili să tragă opt tunuri mari.

Alt document este din 1476 octombrie 7, prin care Vlad (Ţepeş) Voievod, domn al Ţării Româneşti, acordă privilegii comerciale braşovenilor. Documentul este validat cu sigiliul mijlociu al domnului. La fel de interesant este un document din anul 123 august 10, Roma, o diplomă militară descoperită la Gherla (judeţul Cluj), cuprinzând un extras după decretul-lege (Constitutio, Lex Data), emis de împăratul Aelius Hadrianus către unităţile auxiliare staţionate în Dacia Porolissensis şi în Panonia Inferior pentru lăsare la vatră. Copia livretului aparţine călăreţului Glavus al lui Nevetus.

Expoziția nu trebuie ratată. Va putea fi vizitată până în 23 septembrie (în corpul B al Muzeului Orașului Oradea, etajul I, sălile 7-8).



2Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor