Răzvan Doseanu – avocat coordonator DOSEANU&ASOCIAȚII
Dosarele penale durează ani de zile, iar măsurile asiguratorii sunt menținute, de regulă, până la finalizarea dosarelor penale. De multe ori bunurile mobile (de ex. autoturisme) se degradează total în ani de zile, iar indisponibilizarea bunurilor imobile (clădiri, terenuri) generează pagube importante. CEDO apreciază că atât la luarea măsurii sechestrului , cât şi în perioada în care acesta este imenținut trebuie respectată exigenţa de proporţionalitate a măsurii asigurătorii cu scopul urmărit pentru ca măsura procesuală restrictivă de proprietate să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate.
CEDO a reţinut necesitatea aplicării testului de proporţionalitate şi încălcarea exigenţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenția Europeană faţă de durata excesivă a măsurilor asigurătorii în cauza FORMINSTER ENTERPRISES LIMITED c. REPUBLICII CEHE (hotărârea din 2008). Tot astfel, prin decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind recursul în interesul legii, instanţa supremă a reţinut că: „instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenția Europeană cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)”.
Trimite articolul
X
anti_usl says: Asta cum o comentezi, mon cher maître?
Încă un tun marca PNL, ascuns în spatele unei decizii CCR
Ticăloșia are resurse inimaginabile. Așadar, CCR a spus că măsurile asigurătorii puse de ANAF nu pot fi ținute pe termen indefinit în cazul unui dosar de urmărire penală. O măsură binevenită.
MFP condus de Cîțu ar fi trebuit să prevadă un termen rezonabil în care aceste măsuri pot fi menținute. Adică să inițieze punerea în acord a legislației cu decizia Curții.
Aici intervine ticăloșia: n-au făcut nimic astfel încât să profite de legea care spune că dacă în termen de 45 de zile nu se modifică legislația așa cum spune decizia CCR se vor ridica ABSOLUT TOATE măsurile.
Vă dați seama câți smecheri cu dosare de evaziune fiscală vor vinde acum toate activele, vor scoate banii din firmă prin restituirea împrumuturilor către acționari, iar atunci când dosarul va fi finalizat cu condamnare vor spune: “Onorată instanță, ne puteți confisca imprimanta și găleata de gunoi. Asta e tot ce mai avem pe firmă. Și responsabil este administratorul, nu noi.”
