A avut o carieră remarcabilă de peste două decenii, deținând în palmares trei trofee de Cupa României (două cu Gaz Metan Mediaș și unul cu CSO Voluntari). A început baschetul la LPS Bihorul, cu care a fost campion național de juniori. Părinții săi au fost de asemenea baschetbaliști, iar fiul său, Rafael, este un sportiv în devenire. Titus fost un component de bază al reprezentativei României, cu care a participat la EuroBasket 2017. Este singurul sportiv bihorean care a devenit campion național la două discipline total diferite – baschet, respectiv tenis de câmp.

Bihon.ro: Provii dintr-o familie de sportivi, ambii tăi părinți fiind foști baschetbaliști de performanță. Când ai început să practici sportul și cu ce ai început?

Titus Nicoară: Am început să practic înotul la 4 ani, la doamna antrenoare Georgeta Schier. Ulterior, am trecut la tenis de câmp și baschet.

Bihon.ro: Când s-a făcut despărțirea dintre tenis și baschet? Cum ai ales baschetul?

Titus Nicoară: Despărțirea dintre tenis și baschet s-a produs în clasa a VIII-a, când urma examenul de capacitate și nu mai aveam timp să practic ambele sporturi în paralel. Fiind un sport de echipă, am ales baschetul, având și foarte mulți colegi de școală în echipă cu mine.

Bihon.ro: Ești singurul sportiv bihorean care a fost campion național la două sporturi diferite: tenis și baschet. La care dintre ele a fost mai greu să performezi?

Titus Nicoară: Fiecare sport are specificul lui, dar consider că în baschet totul s-a întâmplat mult mai natural. Cel puțin în primii ani de juniorat, îmi era destul de ușor să reușesc ceea ce mi-am propun pe teren. Consider că tenisul este mult mai greu la nivel psihologic și de aceea cei care performează în acest sport merită toată aprecierea.

Bihon.ro: Fiul tău, Rafael, practică vreun sport? Ți-ar plăcea să devină baschetbalist, la fel ca tatăl și bunicul său?

Titus Nicoară: Fiul meu a practicat înotul, atletismul, iar acum face fotbal. Este strict decizia lui ce cale va dori să urmeze. Sunt alături de el la fiecare pas, dar încerc să nu-i influențez deciziile.

Bihon.ro: Ai pus umărul la renașterea baschetului masculin orădean, la echipa CAO Oradea, unde ai jucat împreună cu tatăl tău. Ce a însemnat această experiență, să fii coechipier cu tatăl tău?

Titus Nicoară: A fost o experiență inedită. Eram cumva obișnuit cu această postură , deoarece in fiecare zi de marți și vineri jucam împreună la „old boys” alături de alți foști jucători de renume, unde am învățat o mulțime de lucruri, chiar dacă la acel moment nu conștientizam acest lucru. Aș putea spune că primul an al echipei CAO Oradea a fost unul special. Ambiția unor foști baschetbaliști emblematici, combinată cu energia unor tineri entuziaști, a făcut să ajungem până la turneul final de promovare.

Bihon.ro: Ai jucat la mai multe echipe, din țară și din străinătate. La care dintre ele te-ai simțit cel mai bine?

Titus Nicoară: Fiecare echipă a avut un rol foarte important în dezvoltarea mea ca sportiv și am amintiri frumoase de peste tot unde am evoluat, chiar dacă uneori rezultatele poate nu au fost pe măsura așteptărilor. Îmi este imposibil să aleg una sau doua. Oradea ocupă un loc special cu siguranță, pentru că aici a început cariera mea profesionistă și mereu m-am simțit bine să joc acasă.

Bihon.ro: Care a fost antrenorul cu care te-ai înțeles cel mai bine?

Titus Nicoară: Am avut în general o relație bună cu toți antrenorii cu care am lucrat, dar dacă ar fi să aleg unul singur, acesta ar fi Bruno Soce, la Gaz Metan Mediaș. A avut încredere în mine într-un moment important pentru orice tânăr baschetbalist. în jurul vârstei de 21-22 de ani, când este foarte greu să te impui la nivel de seniori. Fără reguli cu jucător autohton pe teren sau alte condiționări de regulament, el nu a avut nicio emoție să mă lase să evoluez multe minute, având și rezultate foarte bune împreună.

Bihon.ro: Care sunt cele mai frumoase amintiri din cariera ta de peste două decenii din baschet?

Titus Nicoară: Îmi este greu să restrâng la „doar câteva” momentele frumoase din 20 de ani de carieră. Aș enumera pe scurt trofeele câștigate, finala din 2014 jucată cu CSM CSU Oradea (vs. CSU Asesoft Ploiești – n.red.), Campionatul European U18 de la Sibiu și unele victorii cu echipa națională.

Bihon.ro: Care sunt cele mai mari regrete, cele mai mari neîmpliniri?

Titus Nicoară: În general nu am regrete, dar dacă ar fi să aleg unul, acela a fost ratarea calificării la Campionatul European din 2015. Cu 4 victorii din 5 meciuri în grupa de calificare puteam fi calificați cu un meci înainte de finalul grupei. Jocul rezultatelor și ghinionul au dus însă la ratarea calificării. Ar fi fost o performanță istorică pentru baschetul românesc și un rezultat remarcabil pentru acel grup de jucători.

Bihon.ro: Care sunt jucătorii cu care ai colaborat cel mai bine din echipele la care ai jucat?

Titus Nicoară: Am să aleg jucătorii cu care am colaborat foarte bine pe teren: Daniel Dillon la CSM CSU Oradea, Pankracije Barac la CSA Steaua București și Ivan Ivanovic la Gaz Metan Mediaș.

Bihon.ro: Ai revenit la clubul la care ai debutat, în postul de team manager. Care sunt atribuțiile concrete în noua ta funcție?

Titus Nicoară: În principal mă voi ocupa de organizarea și coordonarea aspectelor administrative și logistice ale echipei. Mă voi asigura că toate aspectele organizatorice funcționează eficient, astfel încât antrenorii și jucătorii să se poată concentra doar pe performanța sportivă.

Bihon.ro: Ce îți propui să realizezi ca team manager al CSM CSU Oradea?

Titus Nicoară: îmi propun să fiu un punct de sprijin pentru echipă, să asigur o organizare fără sincope, o comunicare eficientă și cele mai bune condiții pentru ca jucătorii si antrenorii să obțină performanțe la cel mai înalt nivel. Având aceste condiții îndeplinite, rezultatele nu vor întârzia să apară, iar performanța va fi o consecință firească.

Bihon.ro: Ce dorești să le transmiți suporterilor echipei noastre?

Titus Nicoară: Le mulțumesc pentru susținerea constantă și pentru atașamentul pe care îl arată față de echipă. Îi așteptăm în număr cât mai mare la sală, deoarece sprijinul lor este extrem de important pentru noi. Suporterii sunt o parte esențială a echipei, iar energia și prezența lor ne motivează zi de zi să devenim mai buni.