Scopul acestei înfrângeri „programate” ar fi acela de a disputa două meciuri și nu unul singur pe terenul propriu, pentru a crește încasările clubului, în condițiile în care BT Arena va fi desigur arhiplină la ambele partide.

Cât de stupide pot fi aceste considerații! Îmi amintesc în acest sens de o întâmplare petrecută în anul în care CSM CSU Oradea a cucerit titlul de campioană în fața Stelei, după o finală câștigată cu scorul general de 3-1. Ultimul meci, care ne-a adus titlul, s-a desfășurat pe terenul Stelei. M-am aflat atunci într-un grup de suporteri și ziariști care au așteptat a doua zi dimineață, la aeroport, revenirea acasă a echipei campioane. Cineva i-a pus atunci o întrebare antrenorului Cristian Achim: „De ce nu ați pierdut meciul patru, pentru ca să câștigați apoi titlul la noi acasă, în fața noastră, a suporterilor?”. Răspunsul lui Achim a fost ferm: „Omule, ești nebun? Cum să mă las bătut atunci când pot să câștig un meci? Cine îmi garantează mie că pot câștiga meciul următor, mai ales într-o finală? Atunci când ai ocazia să învingi, o faci, nu te gândești la altceva, la alte calcule meschine. Iar echipa noastră joacă de fiecare dată la victorie, indiferent de adversar. Uneori câștigăm, alteori pierdem, dar ne propunem de fiecare dată să învingem”.

Presupunând, prin absurd, că U BT ar fi dorit să piardă meciul doi, cum s-ar fi planificat sau regizat acest lucru? Credeți că ar fi posibil ca antrenorul Mihai Silvășan să le zică lui Zavier Simpson, Adam Mokoka, Patrick Richard et comp.: „Măi băieți, vedeți, ar trebui să pierdem acest meci, ca să încasăm mai mulți bani”. Considerați că s-ar preta cineva la așa ceva?

În opinia mea, adevărul este cu totul altul. U BT Cluj-Napoca a câștigat primul meci, fapt care a dus la o anumită relaxare a jucătorilor săi. Nivelul lor de pregătire mentală la meciul doi nu a mai fost același, gândindu-se probabil că victoria va veni de la sine. Iar dacă cumva vor pierde, nu e nicio tragedie, urmează două meciuri acasă, la BT Arena. Iar atunci când nu tratezi un meci cu toată seriozitatea, se poate întâmpla să pierzi, chiar și cu echipe mai slabe. Vezi în acest sens înfrângerile lui UBT din sezonul regulat chiar pe terenul propriu, cu Vâlcea sau cu Târgu Mureș.

Consider că noi, românii, suntem bolnavi de scenarită, acceptăm imediat orice teorii absurde ale conspirației. În domeniul sportului și mai ales al fotbalului, aceste idei datează din vremea acelei nenorocite „cooperative” înființate în anii 90 de câțiva conducători de cluburi, dintre care mulți au ajuns la pușcărie. Îmi place să cred – sau poate sunt eu naiv ? – că astfel de lucruri nu se mai petrec în sportul românesc.