– După 9 etape, FC Bihor are 22 de puncte, cu 3 mai multe decât în sezonul trecut, la finalul sezonului regulat. Cum ai cataloga acest parcurs de până acum?

Erik Lincar: Cred că e un început pe care nu mulți îl anticipau. Meritul absolut e al jucătorilor care au rămas din sezonul trecut, plus cei noi care au venit și au reușit să se integreze foarte repede în angrenajul echipei. Pot spune că apreciez tot efortul lor. Au înțeles repede care sunt cerințele mele și ceea ce mi-aș dori de la ei. Deși au fost ore, zeci de ore de comunicare, de încercare de a le explica nivelul fotbalului actual și că baza până la urmă și factorul cel mai important, de unde cred eu că pleacă majoritatea acțiunilor lor pozitive, e factorul mental. E foarte important, aici am și menționat în trecut atât staff-ul meu cât și psihologul echipei. Cred că am reușit să colaborăm și să îi facem pe jucători să înțeleagă ce importantă este constanța în fotbal. Pentru că n-am să accept niciodată momentele în care, să zic așa, câștig un joc, două, fac un egal, după aia pierd și să fim într-o zonă de mediocritate. Sunt fratele lor mai mare, dar ei cred că știu foarte bine că în același timp sunt un om foarte exigent și un om care analizează foarte bine evoluția echipei pe parcursul unui, să-i zicem, mini-ciclu până în iarna, când este clar că vom evalua prestația lor. Din păcate, așa e în fotbal, cei care nu dau randament poate vor trebui să plece și să aducem jucători noi cu care să ne îndeplinim anumite obiective pe care le-am trasat noi ca și echipă.

-Mie îmi plac cifrele, statisticile și am descoperit una interesantă. Erik Lincar la FC Bihor are 15 meciuri și o medie de 2,33 de puncte pe meci. O medie super bună, zic eu. Ce spun aceste cifre?

E.L. Dacă dăm timpul înapoi, la Turn Măgurele în 2019, când am început sezonul de Liga 2, o echipă nou promovată, pot spune că în primele nouă etape aveam 7 victorii, un egal și o înfrângere. Cred că pe undeva se cam leagă lucrurile, doar că din anumite motive sau situații nefericite, la momentul respectiv când cred că aveam 22 de puncte, am luat decizia să plec de la echipă pentru că au apărut anumite dezacorduri între mine și cei care conduceau la momentul respectiv clubul. Am vrut să dau un semnal, pe care poate unii l-au înțeles mai mult sau mai puțin, dar ce pot să spun e că după trei luni am revenit, am preluat din nou echipa de pe locul 5. În retur am avut din nou o evoluție foarte bună, am prins play-off-ul și chiar am fost la câteva secunde să promovăm în Liga 1. De aceea pot spune că am mai fost în situații asemănătoare și nu e acum un moment ieșit din comun pentru mine. Dacă ar fi să păstrăm tradiția, cred că e important de văzut ce vom face în următoarele patru etape, până se va întrerupe din nou campionatul, rezultate care ne pot da o direcție pe viitor.

– FC Bihor e pe locul 2 și, vrem nu vrem, la Oradea se vorbește cel puțin de play-off, iar optimiștii pronunță chiar cuvântul promovare, la ce ar trebui să ne așteptăm?

E.L: Nu cred că toată lumea a fost sau este neapărat fericită cu rezultatele noastre. Consider că majoritatea oamenilor și mai ales suporterii, cei care așteptau ca această echipă să revină la un nivel mult mai înalt față de care a fost, sunt optimiști și alături de noi. Își pun mari speranțe în noi. Ceea ce-mi doresc foarte mult, mai ales că am revenit în orașul meu natal și am spus de la început, mă interesează să-i fac pe acești oameni cât mai… nu vreau să folosesc cuvinte mari, dar cât mai bucuroși, că vin la stadion și văd o echipă care luptă, muncește, care își dorește să joace un fotbal cât de cât spectaculos. Aici mă refer la golurile pe care am reușit să le marcăm până acum în acest sezon și până la urmă cred că atât eu, staff-ul meu, cât și jucătorii, avem datoria să-i bucurăm pe acești oameni și împreună cu ei pe viitor să avem rezultate cât mai bune.

-Suntem pe locul 2 la rezultate, dar la asistența de pe stadion suntem pe locuurile 7-8 din ce am văzut în statistici. De ce oare încă bihorenii nu vin să populeze și mai mult Stadionul Iuliu Bodola?

E.L: Poate au fost și conjuncturile nefavorabile nouă jucând vinerea la o oră neprietenoasă, cum s-a întâmplat la ultimele două jocuri. Nu beneficiem nici de nocturnă, care am văzut că la alte echipe ajută, gen Chindia, care la meciul cu CSA Steaua a avut o asistență de 7-8.000 de oameni. Până la urmă, avem o asistență destul de numeroasă pentru nivelul Ligii a 2-a. Dacă rezultatele vor fi bune în continuare și vremea poate nu va mai fi așa de capricioasă, cred că vom reuși să strângem și noi 5-6.000 de oameni la anumite meciuri din acest an.

-Dintre cele 9 echipe pe care le-am întâlnit până acum, e vreuna care te-a impresionat?

E.L.: Dacă e să o luăm și după nume și după valoare, am simțit-o ca pe o echipă puternică pe FC Voluntari. Nu neapărat prin prisma rezultatului, pentru că cu siguranță la valoarea și forța pe care o au ca și echipă puteau să și câștige acest joc. Dar, chiar pe tot parcursul meciului, din punctul meu de vedere, a fost un joc foarte echilibrat, iar la un detaliu mic se putea întâmpla orice. Chiar m-am bucurat pentru jucătorii mei că în a doua repriză am demonstrat că și noi suntem o echipă care poate face față oricărui adversar. Pot spune că am fost mulțumit de atitudinea și de felul cum ne-am prezentat și cred că până la urmă golul egalizator a fost ca și o consecință a jocului prestat în repriza a doua..

-FC Bihor este o echipă pragmatică sau una spectaculoasă?

E.L.: Aici depinde din ce unghi de vedere o privim. Putem spune că au fost meciuri când am fost și pragmatici și acest lucru nu este rău deloc, pentru că până la urmă în fotbal cel mai mult contează rezultatele. În același timp, în momentul în care reușești să marchezi câte 3-4 goluri în deplasare, putem spune că suntem și o echipă spectaculoasă care reușește să ofere spectatorilor un joc plăcut.

-Avem echipa cu cele mai multe goluri marcate până acum, dar și o împărțeală interesantă cu patru jucători cu câte patru goluri înscrise.

E.L.: Mă bucur că nu suntem și nu avem în componența echipei jucători individualiști, care să se gândească doar la performanțele lor personale. Am marșat mult pe chestia asta și s-a văzut mult cum jucătorii noștri oferă pase către cei care se află într-o poziție mai bună, ceea ce e foarte important. De aceea există și acest echilibru în numărul de goluri marcate între jucători, pentru că de multe ori cei trei din atac, poate și cu ajutorul celorlalți mijlocași, reușesc să se pună în situații favorabile. Asta demonstrează și spiritul și conexiunea dintre jucători, care este una foarte bună și chiar foarte importantă în sport pentru a avea performanțe. Lotul trebuie să fie și omogen la un moment dat, dar și să acționeze ca un tot unitar.

„În viață, dar și în fotbal vedem că și secundele contează”

-Antrenezi de 15 ani, în această perioadă care ar fi cel mai fericit moment?

E.L.: Promovarea cu U Cluj, clar. A fost un moment special barajul cu cei de la Dinamo, un moment pe care nu mulți îl sperau. Șansele noastre erau de undeva de 1%. Țin minte multe discuții în care chiar le ceream suporterilor clujeni să ne ofere măcar încrederea aia minimă pe care pot să ne-o ofere, că și noi vom încerca pe teren să obținem această mult visată promovare. Am realizat acest lucru împreună cu toți oamenii din conducere, cu staff-ul meu, jucătorii, plus țin minte că alături de noi a fost și domnul primar Boc, care ne-a susținut foarte mult și-am apreciat acest lucru. Clujul a meritat această promovare și mă bucur mult pentru că în continuare au reușit să progreseze și să ajungă la nivelul la care sunt astăzi.

-Dar cel mai trist moment?

E.L.: Meciul jucat de Turris cu Rapid, unde nici nu pot să spun că a fost vorba de secunde ci fracțiuni de secundă, pe stadionul Sportului Studențesc. Un șut la poartă dintr-o lovitură liberă, mingea respinsă, din punct de vedere al regulamentului trebuia să se fluiere, pentru că mingea nu a trecut și normal nu mai avea continuitate, dar faza s-a lăsat și ghinion, o deviere și mingea a intrat în poartă și s-a terminat jocul. Era trecut de minutul 90+7 și era normal să se joace până în 90+7. În viață, dar și în fotbal vedem că și secundele contează.

-Dintre antrenorii cu care ai lucrat ca fotbalist, de care te apropii ca și filosofie de joc?

E.L.: Mi-e greu să spun, pentru că am încercat să îmi creez singur o cale de când am început. N-am avut așa un șablon sau un antrenor model. E adevărat că am citit foarte mult, m-am informat, poate la un moment dat am încercat lucruri care nu erau specifice fotbalului românesc și erau foarte greu de implementat. Am considerat că e important să găsesc eu modalitatea prin care pot să fac lucrurile, să câștig jocuri, că asta e cel mai important pentru un antrenor. În timp am câștigat experiență, iar parcursul celor 14-15 ani la Liga 3 și Liga 2 m-au ajutat să ajung antrenorul care sunt astăzi. Dar nu pot să uit, poate multă lume nu-și mai aduce aminte, dar am avut un antrenor când eram jucător pe domnul Corneliu Jurcă, un mare descoperitor de talente, cu care și acum ne scriem mesaje. Este un antrenor pe care l-am avut la loturile naționale de juniori, dar care îmi spune lucruri pe abordarea care era în trecut, dar foarte adevărate și în ziua de astăzi. Apreciez mult când îmi trimite mesaje și când îmi face o analiză scurtă a echipei și pot spune că de foarte multe ori sunt de acord cu el, deși diferența dintre noi e de zeci de ani.

-Care e prototipul jucătorului ideal în viziunea antrenorului Erik Lincar?

E.L.: Ținând cont de nivelul la care jucăm, știm că Liga 2 este o ligă complicată pentru mulți jucători care vin de la prima ligă și de multe ori se adaptează mai greu. Consider că pentru liga a doua jucătorii, în primul rând, trebuie să fie foarte bine pregătiți din punct de vedere fizic, să aibă spirit de luptă, să fie motivați și să-și dorească foarte mult să câștige. În zona asta caut tot timpul caractere pe care, e adevărat, câteodată e greu să le găsești, dar pot spune că aici, la Oradea, deși la început aveam anumite semne de întrebare față de unii jucători, au reușit să mă convingă și, la momentul ăsta, chiar să-i apreciez foarte mult pentru tot ceea ce fac.

-Ai jucat la nivel înalt în România, în Grecia, în Rusia. Dacă ar fi să alcătuiești un „unsprezece” din foștii coechipieri, pe cine ai alege?

E.L.: În general, cred că sunt așa mai patriot și pot spune că, deși nu am evoluat dar am fost participant la Campionatul European din anul 2000, am avut șansa să fiu alături de o generație, de fapt de o combinație, dintre vechea generație, cei de vârstă medie și cei tineri. Aici, la cei tineri, a fost momentul când a debutat și Cristi Chivu, Adrian Mutu era la început, plus Adrian Ilie, Gâlcă, care erau deja jucători consacrați, și vechea gardă, Dan Petrescu, Gică Popescu, Gica Hagi, Dorinel Munteanu… A fost așa o combinație interesantă și primul unsprezece aș încerca să-l alcătuiesc din acel lot. Pentru mine a însemnat foarte mult și pot spune că doar să fi fost coleg cu Gică Hagi m-a împlinit și din punct de vedere fotbalistic.

-Antrenor pe cine ai pune?

E.L.: Fiind orădean, cred că cu toții putem fi de acord că cele mai bune rezultate la nivel de club și la echipa națională le-a avut Emeric Ienei. El este antrenorul echipei la care eu m-am gândit.

Lotul României la EURO 2000 a fost alcătuit din jucătorii: B. Lobonț, B. Stelea, Fl. Prunea – portari; D. Petrescu, L. Ciobotariu, I. Filipescu, Gh. Popescu, Cr. Chivu, M. Belodedici, C. Contra, C. Gâlcă, D. Munteanu, G. Hagi, Fl. Petre, I. Lupescu, E. Lincar, C. Hîldan, Ad. Mutu, V. Moldovan, Ad. Ilie, L. Roșu, I. Ganea. Selecționer Emeric Ienei

-Revenind la FC Bihor, în momentul când ai fost prezentat ni s-a spus că ai semnat până la finalul acestui sezon. Au avut loc discuții legate de o prelungire?

E.L.: Momentan nu, dar așteptăm să vedem cum vor evolua lucrurile pe viitor. E adevărat că printr-un nou contract mi-aș dori anumite lucruri care în momentul de față nu le stăpânesc prea bine și atunci va fi o discuție destul de interesantă, dar niciodată n-aș spune nu unei eventuale discuții pentru a-mi continua munca aici la Oradea. Consider că am toate condițiile pentru a face performanță, mă înțeleg cu mulți oameni foarte bine, sunt oprit de multe ori pe stradă și multă lume apreciază ceea ce facem noi la Oradea. Vom vedea ce ne va rezerva viitorul.

-Poate fi Erik Lincar antrenorul care să ducă FC Bihorul din nou în prima ligă în viitorii ani?

E.L.: Da, cu siguranță. Niciodată nu m-am dat la o parte când am avut obiective și, în general, până acum tot timpul la echipele la care am fost singurul obiectiv era promovarea. Deci cu siguranță nici acum nu ar fi cu nimic mai diferit, față de ceea ce am fost până acum ca și antrenor.

– Reîncepe campionatul și duminică FC Bihor joacă în deplasare la CSM Slatina. La ce să ne așteptăm?

E.L.: Este un joc cu o echipă care a avut un start de campionat mai puțin reușit, dar care a legat două victorii, la Chiajna și cu Dinamo acasă. E adevărat că ultima etapă a pierdut la Reșița, dar a avut și ea momentele ei. Nu putem considera că suntem din start învingători. Doar noi putem, prin prezența noastră de spirit, prin energia noastră, să ducem lucrurile în zona în care să obținem din nou cele trei puncte. Va trebui să ne pregătim foarte serios pentru acest meci, pentru că e o echipă imprevizibilă și atunci e important să fim foarte concentrați și pregătiți la ora jocului.

-La mulți ani pentru cei 47 de ani pe care i-ai împlinit joi și sper că băieții să-ți facă cadou cele trei puncte din jocul cu Slatina.

E.L.: Mulțumesc! Da, cam ăsta cred că va fi și mesajul meu pentru ei. Când ești în fotbal nimic nu poate să te bucure mai mult decât când câștigi, și în jocul de la Slatina chiar mi-aș dori să obținem cele trei puncte.

Erik Augustin Lincar s-a născut în Oradea în 16 octombrie 1978, a jucat la juniori la FC Bihor și apoi Viitorul Oradea.
Ca jucător, Lincar este campion al României cu Steaua București, iar în străinătate a evoluat în Franța, Grecia și Rusia, la Bordeaux, Panathinaikos Atena și Amkar Perm. Fostul mijlocaș central are 5 selecții la prima reprezentativă a României.

În 2022, cu Erik Lincar antrenor U Cluj a reușit să promoveze în prima ligă. Orădeanul mai are la activ trei promovări din Liga 3 în Liga 2, cu Callatis Mangalia (2011), Damila Măciuca (2012) și Turris Oltul Turnu Măgurele (2019).