Redam in cele ce urmeaza scrisoarea integrala:
Stimate domnule Bolojan !
Va propun sa facem un exercitiu de imaginatie domnule primar!
Sunteti vornic al Oradiei dinainte ca regimul comunist sa se instaureze in Romania.
Suntem undeva pe la mijlocul secolului XX . Oradea este pe cale sa iasa din ocupatia Austro-Ungara, dar isi pastreaza elementele arhitecturale lasate in urma de catre Imperiu, locuitorii putand sa admire inca de atunci Palatul Vulturul Negru sau Teatrul de stat.
Un oras superb, o mica Viena a Transilvaniei. Un oras de care locuitorii se bucurau cat de mult puteau. Un oras unit, primitor si cochet. Un mare oras al vremii, centru regional, admirat in multe orase din tara la acea vreme.
Traiau undeva la 80.000 de oameni in orasul dirijat de dumneavoastra, domnule procator. In mod normal, nu era prea multa agitatie – cu exceptia reprezentatiilor de la Opera sau Teatru, cand sala teatrului devenea neincapatoare la spectacole de exceptie.
Dar sfarsitul anilor `40 aduce orasului agitatia necesara. Niste baieti, putini la numar, reuseau sa stranga sambata de sambata un oras intreg impreuna.
Gyula!, asa il strigau o parte, Iuliu- il strigau resul. E doar unul din cei care jucau in piesa de teatru cea mai apreciata la vremea aceea. Era cel mai buni dintre toti din tara. El era atat de natural, era magic, toti il iubeau. Primea aplauze la fiecare reprezentatie din fiecare spectacol pe care ni-l amintim doar din povestile mult prea batranilor de azi, mult prea tinerilor acelor vremuri.
Erau fericiti atunci. Orasul dumneavoastra era luminos, laudat si cu cele mai frumoase spectacole din tara. Orasul dumneavoastra domnule primar….
Dar sa revenim in Oradea anului 2015. Un oras la fel de frumos, la fel de cald. Inca gasim aici arhitecturi, locuri frumoase, inca gasim oameni fericiti in linistea de pe malul Crisului.
Aici il gasim inca si pe Gyula, pe Iuliu. Pe cel responsabil in acea vreme de frumusetea sfarsiturilor de saptamana ale multor oradeni de-ai dumneavoastra. Il gasim in acelasi loc. Pe scena lui. Care acum ii poarta numele – Stadionul Municipal Iuliu Bodola!
Va amintiti de el, sunt sigur. Nu a trecut multa vreme ! Trei, poate patru ani de atunci… dar parca a fost ieri.
V-am vazut, pareati destul de apropiati. V-a facut si pe dumneavoastra sa va simtiti mandru de orasul pe care il administrati. Ati ras impreuna, v-ati simtit bine, ati baut un pahar poate in cinstea lui.
Va amintiti de el, nu-i asa?! De Bodola. Barbat inalt, frumos, cu parul dat pe spate. La vremea aceea. – Generos, dar la fel de trist in zilele noastre.
E trist domnule primar.
Dar lasati-ma sa va amintesc domnule primar de ce este el trist, si de ultima dumneavoastra intalnire cu Iuliu. Atunci cand Oradea se bucura dupa mult timp de spectacolul pe care el il lasa-se mostenire.
I-ati strans victorios mana, v-ati asumat victoria lui si zambetele noastre. Ati dat biruitor mana cu noi. Insa cu cealalta mana ne-ati tradat pe la spate. Atat pe noi, pe oradeni, cat si pe Iuliu, si intreaga lui mostenire. Ati fost avar atunci cu noi. Nu era o avere atunci, era chiar o investitie buna, daca imi permiteti parerea. Dar ati spus ca nu merita sa platiti pentru ca spectacolul nostru sa fie vazut pe cele mai mari scene ale tarii. Desi o meritam.
Ne-ati lasat la voia intamplarii, si am trecut cu vederea ca ati fost avar atunci. Am iubit in continuare spectacolul. Am considerat ca asa merita, ca e al nostru si ca nu trebuie sa il parasim indiferent de situatie.
Sa deschidem ochii acum! Stiti prea bine despre ce vorbesc!
Au trecut ani si FC Bihor devine incet clubul lasat mostenire de catre Bodola si lasat in paragina de catre Bolojan. Am trecut cu vederea faptul ca ati intors spatele unei promovari care a strans mii de oradeni la un loc. Am trecut cu vederea ca nu ati vrut sa platiti niste datorii facute de altii, preferand sa lasati echipa in mizerie.
Dar stadionul e al lui. Ii poarta numele. Asta nu veti putea lua niciodata ! Numele celui care a castigat titluri pentru Oradea, celui in care oradenii de atunci au crezut, si pe care l-au iubit neconditionat. Cel care este considerat unul dintre cei mai buni sportivi romani ai istoriei.
Stadionul si numele de Iuliu Bodola sunt elemente care pun fotbalul oradean in istoria fotbalului romanesc. Si trebuiesc cinstite. Trebuie cinstit un loc pentru care nici Bodola, nici Petschovschi si nici Vasczi nu au platit chirie ca sa castige trofee !
Post Scriptum ! Imi pare rau domnule primar ca nu sunteti contemporan cu Iuliu Bodola, sunt sigur ca asa ati fi iubit si dumneavoastra fotbalul.
Citiți principiile noastre de moderare aici!