De la peluză... CFR ca un vis frumos

Şi a găsit amicul, la 2 milioane de lei vechi. Mă gândeam că mergem ca la Teatru, fără emoţii şi iluzii adolescentine. Realitatea m-a contrazis însă, şi nu-mi pare rău de nici un leuţ…

CFR Cluj a crescut în şapte ani câţi alţii în şaptezeci, de la Divizia C la Liga Campionilor. Şi, aproape inimaginabil, continuă să crească! Victoria clujeană de la Roma a fost confirmată miercuri seara, în faţa „galaxiei” Chelsea sau, şi mai plastic, „Chelski”, jucăria favorită a multimiliardarului evreu rus Abramovic. Deşi londonezii sunt cotaţi cu prima şansă la adjudecarea trofeului continental de către toate casele de pariuri din Europa, ceferiştii i-au prins de brâu pe aceşti multimilionari în crampoane şi, pe alocuri, chiar i-au tăvălit!

Echipa lui Paszkany tinde să devină un fenomen social. Arpad Paszkany însuşi tinde să devină un soi de guru în Cluj. Intrarea sa pe stadion a stârnit valuri de aplauze din partea peluzei clujene.

Publicul ceferist… Miercuri seara am văzut un public cu adevărat european. Mă exprim astfel dacă sintagma „european” presupune civilizaţie, cultură, ştiinţa de a trăi bine... Mulţi tineri şi tinere, intercalaţi cu ceferişti vechi de când lumea, dar şi familii venite să vadă sărbătoarea fotbalistică din Gruia. Entuziasm cât cuprinde, steguleţe alb-vişinii pregătite pentru fiecare spectator, adică toate ingredientele unei seri pe măsura magiei Champions League…

Încă ceva: fantastică reacţia publicului clujean în momentele în care Cadu şi ai lui erau cu spatele la zid, în repriza secundă, când Chelsea forţa deschiderea scorului printr-o morişcă de pase şi diagonale aeriene menite să disloce blocul defensiv ceferist… Deşi probabil tot stadionul visa egalul, „Victorie, CFR!” era strigătul de luptă ce ieşea din piepturile celor 20.000 de clujeni prezenţi pe stadion. Pentru că, vorba aceea, vrei puţin, obţii puţin sau chiar nimic! Nu-i aşa, steliştilor?

Călin Corpaş