Cetatea Șinteu Piatra Șoimului, atestată documentar în anul 1306, urmează să fie reabilitată prin Planul Național de Redresare și Reziliență. Valoarea totală a proiectului este de peste 12,4 milioane de lei.

„Castelul Huniade, Cetatea Medievală Bistrița, Cetatea Șinteu, sate cu arhitectură tradițională și biserici de lemn – sunt printre obiectivele naționale de patrimoniu pe care le vom reabilita din bani europeni. Am semnat astăzi (n.red. marți) 27 de contracte de finanțare prin PNRR, în valoare de 43,7 milioane de euro, pentru modernizarea unor situri turistice ce fac parte din programul «România Atractivă»”, a transmis ministrul Fondurilor Europene, Marcel Boloș.

Acesta subliniază faptul că reabilitarea obiectivelor turistice vor aduce mai mulți turiști și „vor stimula investițiile private în activitățile turistice din zonele respective”. Cetatea își trage numele de la stânca înaltă de 500 de metri pe care este ridicată și care era considerată accesibilă doar șoimilor.

[eadvert]

Scopul cetății era să servească drept centru nobiliar pentru zona cunoscută sub numele de Țara Bistrei, zona care se întindea asupra unor teritorii ce fac parte din județul Bihor (partea de nord şi de vest) și Sălaj (partea de sus și sud-vest). Cu timpul, domeniul Cetății Pietrei Șoimului a ajuns să stăpânească mai multe așezări, uneori alipite cu forța. În 1406 de domeniu aparțineau 47 de sate, acesta întinzându-se până la Huedin.

Zidurile de piatră ale cetății prezintă urmele dezastruoase ale aruncării în aer din anul 1711. Mare parte din zidurile de rezistență, de incintă și de compartimentare au fost distruse la nivelul elevației, păstrându-se doar la nivelul fundațiilor sau prin porțiunile inferioare ale paramentului.

 

Istoria cetății

Cetatea Șinteu Piatra Șoimului, atestată documentar începând cu anul 1306, este mult mai veche, fiind construită prin a doua jumătate a secolului XIII de judele regelui Bela IV, Geregye Pal (Paul), care aparținea unei familii de nobili ce adusese servicii coroanei maghiare, în timpul invaziei tătare. Cetatea a fost ridicată anterior anului 1276. De-a lungul Evului Mediu această cetate a constituit centrul economic și militar al așezărilor de pe cele două versante al Munților Plopișului.

Toma Borșa a primit domeniul Cetății Piatra Șoimului, confiscat de la familia Geregye în 1278, ca răsplată pentru ajutorul dat regelui în asediul cetăţii Adrian. Familia Borșa avea centrul domeniilor din comitatul Bihor, în vremea regelui Ladislau IV, în cetățile Adrian și Cheresig. La 1316, Carol Robert de Anjou cucereşte fortificaţia de la familia Borșa.

În 1435 este donată lui Ladislau Jakcs şi Ştefan Banffi de Losonc, iar în 1456 ajunge în stăpânirea episcopului catolic de la Oradea, Ioan Vitez de Zredna. Din 1484 cetatea și domeniul apaține familiei Dragffi și familiei Jakcs de Coșeiu. În 1586 este în posesia lui Sigismund Báthory, iar în 1599 în cea a celui mai puternic nobil din Bihor, Ştefan Bocskai, viitorul principe.

În 1610, cetatea aparține cancelarului Ioan Imreffi și soției acestuia, iar în 1614 lui Mihai Imreffi și soției sale, Elisabeta Zolyomi. După moartea soțului, văduva Elisabeta Zolyomi se căsătorește cu Gavrilaş Movilă, fostul domn al Ţării Româneşti și stăpânesc domeniul din 1620 până la moartea sa în 1637. Movilă moare în 1637 la Cetatea Piatra Șoimului, nu înainte să fi încercat să se intoarcă pe tronul Țării Românești cu sprijinul principelui transilvănean Gabriel Bathory (1608–1613).

Un episod din istoria locului este legat de alianţa între principele Gh. Rakoczi al II-lea, Constantin Şerban, domnul Ţării Româneşti şi Gheorghe Şerban, domn al Moldovei, toţi trei maziliţi de poartă (1657,1658). Constantin Şerban devine stăpân în „cetatea Şinteu cu moşiile de la Aleşd” între 1658–1660). Între 1703-1711 cetatea și domeniul ei a aparținut principelui Francisc Rakoczi II. După pacea de la Satu Mare, din 1711, Cetatea Piatra Șoimului a fost dinamitată de către căpitanul Lowenburg.

Principiile intervențiilor la cetate:

– Se propune păstrarea imaginii consacrate a ruinei cu cadrul natural aferent
– Se propun completări și restaurări ale zidăriei cu scopul de a consolida structura de rezistență în vederea opririi și preîntâmpinării degradărilor, șubrezirii și prăbușirii unor zone
– Supraînălțarea coronamentelor zidăriilor în anumite zone are ca scop realizarea unor straturi de uzură/ sacrificiu, expuse direct intemperiilor, pentru a proteja coronamentul original existent
– Toate intervențiile de completare și supraînălțare se vor realiza în conformitate cu concluziile studiilor istorice, de parament și arheologice și vor constitui doar reveniri la situația originală a monumentului, fără ieșirea din gabaritul inițial
– Completările se vor realiza cu mult sub limita înălțimilor și volumelor inițiale, fără refacerea unor elemente pentru care nu există suficiente informații, cu păstrarea imperativă a autenticității monumentului
– Realizarea structurii de protecție a spațiului interior al donjonului, cu înscrierea în volumul general actual al ruinelor lui, are ca scop prezervarea celui mai important element al cetății, descoperit de cercetările arheologice