Amfiteatrul Facultăţii orădene pentru Protecţia Mediului a fost asaltat miercuri de cadre didactice, studenţi, producători de pălincă şi invitaţi din diverse domenii de activitate, cu toţii atraşi de un eveniment mai deosebit, dedicat promovării pălincii neaoşe.
În deschiderea conferinţei „Pălinca, produs tradiţional – calitate şi fiscalitate”, prodecanul Lucian Roman i-a mulţumit colegului dr. ing. Dorin Popa pentru implicare. „Notorietatea domniei sale depăşeşte graniţele şi atrage Facultatea noastră în organizarea de astfel de evenimente de interes”, a mai spus prodecanul Roman.
Identitate bihoreană
Din start, Dorin Popa a precizat că pălinca este „un produs de identitate” al bihorenilor, apariţia pălincii datând în jurul anului 1300.
„Pălinca face parte, ca şi produs al comunităţii, la botezuri, nunţi şi înmormântări dar e şi un produs personal, care nu lipsea din straiţa ţăranului bihorean şi care a intrat în cultura colectivă a capitalei ca «atenţia» cu care bihorenii deschid uşile. Din calităţile terapeutice ale acestei licori amintim că «tragem la o măsea» când aceasta ne doare, apelăm la o pălincă fiartă împotriva răcelii, junii o foloseau pentru coşurile de pe faţă”, a spus Popa.
Acesta a estimat că Bihorul are 400 de cazane dar „realitatea fiscală” se reflectă în faptul că nu avem un astfel de produs pe rafturi.
Şi Consulul Slovaciei
„E momentul să ne implicăm, să creem cadrul să se poată manifesta micii producători, să putem oferi cadou, în loc de un pet cu pălincă, o sticlă elegantă, cu etichetă. Ca semnal de alarmă constat că avem o carenţă de implicare. Satu Mare are o asociaţie foarte puternică a pălincarilor, are Ordinul Cavalerilor Pălincari şi un concurs de pălinci. Sigur, e un produs regional, regăsit în Slovacia, Ungaria şi România. Ca atare, salut prezenţa Consulului Slovaciei, care a adus şi pălincaroşi din zonă. Sperăm să organizăm o conferinţă regională. Societatea Bihorului merită mai mult”, a continuat Dorin Popa. Cu menţiunea că pentru calitate e binevenită o carte cu informaţii pentru micul producător, Popa a introdus-o pe reprezentanta Editurii Casa din Oradea. Bökös Emese i-a prezentat pe toţi colaboratorii care au contribuit la traducerea şi redactarea cărţii originare din Ungaria, cu menţiunea că ediţia scoasă la Oradea (cu detalii pe site-ul www.edituracasa.ro) sub titlul „Producerea pălincii şi a lichiorului în gospodărie” conţine şi precizări din Codul Fiscal din România privind ţuica şi rachiuri din fructe naturale.
„Mă bucur astăzi şi de prezenţa producătorilor. Fără ei ar fi ca o nuntă fără lăutari. Sunt o mare admiratoare a folclorului românesc autentic, fiind o moştenitoare a două culturi prin tatăl meu respectiv prin mama mea originară din comunitatea română din Poiana Tăşad. Astfel, cunosc zicala «în pălincă este-un drac/ şi mă-nvaţă rău să fac». Adevărul e că dracul nu e în pălincă ci în lipsa de putere, în slăbiciunea celor care nu ştiu să se bucure, cu măsură, de calităţile acestei băuturi”, a mai cuvântat Bökös Emese.
Fiscalitate „alambicată”
În continuare lect. univ. Magdalena Berce a explicat mecanismul de accizare a pălincii, cu accent pe ce-i priveşte direct pe micii producători.
Astfel, în ce priveşte producerea alcoolului etilic şi a produselor care conţin alcool etilic, legislaţia românească este armonizată cu cea a Uniunii Europene.
Şi potrivit reglementărilor, o gospodărie cu instalaţie de procesare a fructelor proprii poate procesa anual 50 de litri de alcool cu concentraţie 100% (echivalentul a 100 de litri de pălincă de 50 de grade) pentru care plăteşte acciză redusă la jumătate. „Pentru tot ce depăşeşte această cantitate destinată consumului propriu din gospodărie trebuie achitată acciza întreagă, stabilită în toată Uniunea Europeană la 550 de euro per hectolitru de alcool pur”, a amintit Magdalena Berce.
În ce priveşte prestatorii de servicii care distilează pălincă pentru gospodăriile care nu au instrumentarul necesar, Magdalena Berce a atenţionat că aceşti prestatori au regim de antrepozit fiscal, având nevoie de autorizaţie, garanţii, contoare şi supunându-se la controale periodice.
„Când un antrepozit fiscal gen procesează fructele petru o gospodărie îi eliberează aviz de însoţire. Prevederile Codului Fiscal pentru pălincă şi rachiuri sunt foarte clar prevăzute şi etapizate. Iar gospodăriile individuale care deţin fructe şi instalaţii de procesare au nevoie de o înregistrare la birourile vamale de interior. În urma înregistrării, cazanul stă sigilat până când gospodăria anunţă autorităţile că doreşte să o folosească iar autorităţile se deplasează şi desigiliează cazanul pentru cele trei zile de procesare. Totodată, se stabileşte cantitatea de alcool procesată şi acciza datorată Statului. Aceste prevederi sunt nu doar în România ci în toate statele Uniunii Europene”, a mai subliniat Magdalena Berce.
Aceasta s-a mai referit şi la cursul valutar pentru calculul accizelor, menţionând că aceasta urmează a fi postată pe site-ul Ministerului Finanţelor.
La rândul său, Dorin Popa a apreciat că „alambicarea” accizei e unul din motivele pentru care „80% din cei prezenţi în această sală au o pălincă acasă” deşi nu o avem pe rafturi. „Un aspect de reglementare care nu mi se pare corect e că se accizează la fel alcoolul obţinut din cereale cu alcoolul obţinut din fructe deşi dintr-o sută de kilograme de cereale se obţin circa 60 litri de alcool în timp ce la fructe randamentul e de zece ori mai mic”, a continuat Popa.
Cu instituţii de cultură
„Avem dialog cu Direcţia de Cultură, prin directorul Lucian Silaghi, pentru a lucra la identitatea pălincii de Bihor. Am convenit şi cu directorul Aurel Chiriac să se înfiinţeze la Muzeul Ţării Crişurilor un loc cu instalaţiile şi tot ce ţine de identitatea pălincii”, a mai anunţat Popa. Acesta e explicat că şi la nunţile din Bihor a apărut moda whisky-ului, fiindcă pălinca poate să aibă o problemă: miroase în tot spaţiul în care e deschisă.
„E o problemă de calitate. Uneori pălinca se face şi din fructele căzute iar mucegaiul îl regăsim în pălincă. Ori borhotul trebuie făcut din fructe proaspete, coapte, spălate şi zdrobite corect. Fermentarea cu drojdii specializate asigură un plus de cantitate, calitate şi aromă. E important ca borhotul să nu intre în putrefacţie ci să i se asigure lichefierea cu enzime. Mai e nevoie de acizi pentru reglarea PH-ului, de instalaţii performante de cupru. Trebuie şi tehnologie pentru calitate”, a spus Dorin Popa.
În pofida abstinenţilor care susţin contrariul, Dorin Popa a afirmat că „alcoolul de calitate, consumat cu măsură, pe fond alimentar corect, asigură longevitatea”.
În final, cei prezenţi au fost invitaţi la o degustare ca introducere „în evaluarea senzorială a calităţii”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!