Materialul exploziv poate fi de orice tip, atât TNT, cât și Semtex. Și carcasa poate fi de orice fel, de la sticlă, obuz cu pereții de oțel, până la o cutie goală de cafea.

Daunele provocate de o bombă diferă în funcție de punctul în care explozibilul devine activ.

Unda explozivă: Atunci când o bombă explodează, zona din jurul exploziei intră sub presiune, aerul se umple cu particule extrem de comprimate, care zboară cu o viteză mai mare decât viteza sunetului. Acest val se va risipi în timp şi distanţă, el va exista doar pentru o fracţiune de milisecunde. Acest iniţial val de explozie cauzează cele mai multe daune. Când această undă de şoc ajunge la o structură sau o persoană, două lucruri se vor întâmpla iniţial. În primul rând, persoana va simţi forţa exploziei, care este impactul primar şi unda de şoc. Acest lucru va deteriora, la impact, structura sau organismul respectivei persoane.

Unda de șoc: Trece prin organism după ce unda explozivă loveşte o suprafaţă sau un organism și traversează organe şi ţesuturi.

Fragmentarea: Carcasa bombei este aruncată violent în afară în urma exploziei și provoacă daune.

Foc şi căldură: Explozia bombei poate provoca incendii și temperaturi ridicate. Acest lucru depinde de existenţa oricărei altor surse de combustibil sau materiale inflamabile în apropiere.

Vântul exploziei: Este creat un vid de mişcarea rapidă spre exteriorul exploziei. Deoarece acest gol este umplut, se creează un vânt de mare intensitate care mişcă obiecte fragmentate, sticla si resturile explozive înapoi spre sursa exploziei.

Sursa: Descopera/ How Stuff Works Science