„Dovezile pe care le avem acum sunt clare şi îndeajuns de copleşitoare pentru a numi grăsimea un gust”, a declarat Russell Keast de la Universitatea Deakin din Melbourne.
Grăsimea a fost catalogată drept un gust în anul 330 înaintea erei noastre de către Aristotel, dar în timpurile moderne a fost asociată cu textura, eliberarea de arome şi proprietăţile termice ale mâncării şi nu cu simţul gustului.
Pentru ca grăsimea să fie considerată un gust, trebuie să îndeplinească cinci criterii.
În articolul „Is Fat the Sixth Taste Primary? Evidence and Implications”, publicat în Flavour Journal, profesorul Keast descrie cum grăsimea îndeplineşte aceste criterii, care includ condiţia ca limba să aibă receptori pentru detectarea acizilor graşi.
Cercetătorii cred că aceste descoperiri ar putea fi utile în lupta împotriva obezităţii la nivel mondial.
Un studiu anterior a arătat că oamenii care sunt sensibili la gustul grăsimii mănâncă mai puţin.
„Trebuie să punem mult mai multă grăsime în testele pe care le efectuăm pe oameni obezi şi supraponderali pentru ca aceştia să o poată identifica, comparativ cu cazul persoanelor cu o greutate normală. Există această relaţie cu dieta care pare să fie foarte importantă”, au spus cercetătorii în articolul publicat în revista Flavour Journal.
Pentru foarte mult timp, doar patru gusturi primare au fost luate în considerare, iar umami a fost acceptat abia în 2002.
Sursa: Mediafax
Citiți principiile noastre de moderare aici!