„Am început să organizez evenimente în 1996, iar un an mai târziu am început cu treaba care mai târziu s-a transformat în festivalul TM Base. Meseria asta de organizator de evenimente e aparte: nu există şcoală şi nici cărţi pentru aşa ceva. Nu suntem manageri de trupă, suntem promoteri ai unui sound. E drept, există şcoli de management, şi eu am făcut câteva care m-au ajutat, am terminat şi Facultatea de Drept, iar aceste lucruri m-au ajutat. Adevărul e că în România, până în anul 2000 cel puţin nu exista nicio tradiţie, numărai pe degete oamenii implicaţi, deci n-aveai de unde să furi meserie. Am făcut toate greşelile care s-au putut face, dar contextul a permis, fiindcă pe atunci nu exista nimic în Timişoara. Nu exista nici măcar house-ul din discoteci“, spune Florin Unguraş.
Scena muzicală electronică timişoreană, care a avut un puternic impact în întreaga ţară, a pornit practic din pasiunea pentru muzică e celor implicaţi. Din păcate, melomanii din zilele noastre au o altă percepţie asupra acestei arte, iar treptat – treptat pasiunea a fost înlocuită tot mai pragmatic de business. „Eu ascult muzică din 1982, de la vârsta de şase ani. Eram atât de entuziasmaţi încât ne-am propus să facem şi noi muzică. Şi pentru că vroiam să o cântăm undeva, ne-am organizat propriile evenimente. Astăzi, lumea e melomană, ascultă radio, vede două piese pe Youtube, dar asta nu-i destul, e un micuţ hobby. Atunci umblam sute de kilometri pentru un disc nou apărut. Atunci investeai foarte mult în muzică şi prin urmare ţineai la lucrurile alea. Acum toate sunt la îndemână, e ca la supermarket, îţi iei ceva şi-l mănânci, chiar dacă poate are şi elemente nocive…l-ai mancat, s-a terminat…“, spune UFO.
De ce nu se mai ţine TM Base?
Şi fiindcă cele 13 ediţii ale celui mai important festival de muzică electronică urbană din România au reprezentat fără îndoială cea mai mare reuşită a lui, întrebarea „de ce nu mai are loc festivalul“ e una cât se poate de pertinentă. „Cu siguranţă TM Base-ul a fost vârf de lance pe bucata aia de muzică electronică. Felul în care am împins festivalul în sus i-a inspirat pe mulţi să facă muzică şi să organizeze alte evenimente. Am fost la baza unui entuziasm general. Nu mai ţinem TM Base-ul din două motive principale. Cel principal e legat de finanţare. Am împins festivalul ăsta foarte sus şi am precizat că niciodată nu vom coborî sub standardele pe care ni le-am impus. Ei bine, financiar, n-am putut să replicăm formula. Al doilea motiv e oarecum şi subiectiv. Nu ne regăsim într-o parte a muzicii electronice din prezent, spiritul s-a schimbat. Evident, am fi putut găsi o formulă adecvată, dacă exista posibilitatea financiară“, spune el.
Fără îndoială, situaţia economică a ţării noastre are un cuvânt de spus în industria evenimentelor din România, dar mulţi melomani au pretenţia de a vedea producţii cu nume de top, la „preţuri româneşti“. Ceea ce e niţel improbabil. „Un artist prezent la festivalul TM Base din 2010 m-a întrebat cât e preţul biletului de intrare pentru o zi. Era undeva sub zece euro, iar el mi-a spus că o reţetă de genul ăsta cu aceeaşi artişti în Londra ar fi costat cel puţin 20 de lire sterline. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am pune aşa un bilet de intrare. Şi asta pentru că bugetul unui eveniment din zona electronică din Timişoara e sensibil egal cu acela din orice alt oraş din Europa. Artiştii au aceleaşi onorarii, plus că neavând cursă directă de avion cu Londra e mult mai greu de ajuns aici. Serviciile s-au aliniat şi ele la preţurile de afară, deci cam totul e la fel“, spune el.
Întrebat fiind care sunt minusurile scenei de evenimente muzicale din Timişoara, Florin Unguraş a înşiruit câteva aspecte care ar trebui să dea de gândit tutror acelora care sunt într-un fel sau altul implicaţi în această „ciorbă“. „Locaţiile pentru evenimente de anvergură sunt puţine şi nepotrivite şi implică costuri şi condiţii greu de îndeplinit. Finanţările nu sunt actuale, căci pentru sponzori Timişoara nu e defel o prioritate naţională. Nu poţi pune bilete de intrare ca în Bucureşti sau Cluj, iar la finanţări nerambursabile…e în funcţie de autorităţi. Noi la zona asta am renunţat repede, deşi am avut suport fiindcă lucrurile erau prea complicate. Am fost ajutaţi de centrele culturale, dar asta n-ajunge. Cam astea ar fi minusurile majore. Evident există şi lipsa de entuziasm a publicului faţă de artiştii care nu sunt suficient de pop“, spune el. Deşi festivalul TM Base a fost pus deocamdată pe „pause“, cei de la TM Base organizează o sumedenie de evenimente în Setup, alături de cele „electronice“ aici desfăşurându-se şi acţiuni din zona hip – hop, reggae sau rock. Pentru perioada următoare aici se pregătesc să vină Şuie Paparude, Logistics sau Palotai.
Avem puţini DJ cunoscuţi afară
O altă problemă a scenei de muzică electronică din zilele noastre este aceea că mulţi DJ români se plâng „pe la colţuri“ că organizatorii de evenimente nu îi prea bagă în seamă, fiind axaţi pe party-uri în care invită doar DJ străini şi drept urmare aceştia nu sprijină defel scena naţională. „Cred că DJ-eii români n-ar trebui să se ocupe de aspectul acesta. Ar trebui să se concentreze să ajungă în afara graniţelor. Avem puţini DJ români cunoscuţi afară. Cum ar fi de exemplu Adrian Ivan fost membru TM Base care e semnat la casa lui Markus Schulze. Mulţi DJ Români au lipsuri în a se raporta la scenă, în a-şi creea un mesaj. Îi număr pe degetele de la o mână pe DJ-eii care sunt buni. Restul, au multe lucruri de învăţat. A fost foarte uşor la un moment dat, foarte repede au ajuns relativ cunoscuţi, erau OK, dar după standardul internaţional erau doar la nota de trecere. Nu putem avea standarde duble. În Ungaria, DJ-eii s-au conectat rapid la scena europeană. Standardul nostru nu e încă defel cel internaţional“, spune Florin Unguraş.
Având în vedere faptul că în anii 90 în Timişoara existau puţine cluburi şi mult entuziasm, iar acum există multe evenimente dar entuziasmul a dispărut în mare parte, am fost curioşi să aflăm care este viziunea lui Florin Unguraş asupra acestei situaţii. „Dacă e să mă raportez la muzică, e clar că perioada de entuziasm – cea frumoasă – a trecut. Există şi acum artisşi buni, dar atunci era alt entuziasm, o altă deschidere a publicului şi a artiştilor, nu era totul atât de business. Perioada de aur a muzicii a fost între anii 60 – 90, după care lucrurile s-au schimbat destul de ciudat. La noi nu poţi considera că perioada aia – în care chiar dacă exista interes – ar fi fost bună. Prefer diversitatea şi confuzia de acuma, faţă de imposibilitatea de a te manifesta de atunci. Prefer perioada actuală, cu toate neajunsurile ei şi cred că dacă ne-am reveni economic, lucrurile s-ar schimba, căci dacă omul are bani în buzunar e curios de evenimente“, spune Florin Unguraş.
Şi fiindcă Timişoara a fost considerată mult timp o veritabilă capitală muzicală a României, am fost curioşi să aflăm dacă astăzi oraşul nostru mai poate fi privit astfel. „În momentul ăsta, din punctul de vedere al capacităţii de ne exprima, e cel mai prost moment de când ascult eu muzică. Nu văd trupe timişorene, nici interes, evenimentele sunt puţine şi relativ tot mai nesemnificative. E un moment de coborâre, dar lucrurile sunt ciclice. Categoric, la Bucureşti şi Cluj se întamplă altele, dar e bine că n-am căzut încă sub alţii. Nu suntem un sat, dar nu mai suntem nicidecum la nivelul la care am fost. Nu există trupe cu artişti sub 30 de ani care să facă furori la nivel naţional. Se cântă mult, sunt mulţi interesaţi, dar nu îşi cristalizează ideile“, spune Florin Unguraş.
Citiți principiile noastre de moderare aici!