„NICI DUPĂ MOARTE NU TRĂIM LINIŞTIŢI”

Poate si scandalurile de sedinta, cine stie?, cînd nimeni nu are habar
despre ce se vorbeste, dar toti tin sa urle, sa se zbîntuie la microfon,
sa fie severi cu morala si îngaduitori cu furtisagul zilnic. Asa ca am
ramas doar cu Basescu, dublat de Tariceanu. Si, noroc pentru presa, cu marirea
pensiilor. Pensii si furtuni.

Cam putin pentru o vara întreaga. Îmi si imaginez ce plictiseala
ar fi în mass media daca nu eram atît de inteligenti încît
sa gaurim stratul de ozon. Sa nenorocim padurile, parcurile, apele, muntii si
apoi sa ne miram ca tîmpitii ca, de la o zi la alta, clima se schimba.
În lipsa parlamentarilor, a facut furori stirea ca a nins, dupa aproape
100 de ani, la Buenos Aires. Ploile din Bucuresti sunt transmise în direct,
cum transmitea CNN razboiul din Irak.

Deci: ce sa faci doar cu Tariceanu si Basescu? Un amic îmi vorbea, la
un moment dat, de „perversiunile sanatoase”. Gîndesc acum,
evident, la perversiunile sanatoase din politichia noastra nationala. Un urlet
de la tribuna, o dezertare din partid, schimbarea peste noapte a doctrinei,
înjuraturile fara surdina, „biletelele” trimise presei si
notitele furate de pe biroului adjunctului celui mai important serviciu de informatii,
dialogurile paralele cu Europa si mesajele suprapuse catre cetatenii acestei
tari aratau ca o culme politica a perversiunilor sanatoase.

Dincolo de ele parea ca nu se poate trece. Începuseram sa ne antrenam
pentru plictis. Dar, în asteptarea plictisului, ne-am trezit inundati
de surprize. Loviti în cap, cum bucurestenii care nu se stiu feri la timp
de copacii care cad la orice vînt mai taricel.
Calin Popescu Tariceanu, catarat pe un Harley Davidson care costa cît
pensiile agricultorilor pe o luna, le-a cerut oamenilor bogati implicati în
politica sa nu-si mai afiseze ostentativ bogatia.

Parca-l si vad pe Dinu Patricu iesind sa ia masa cu premierul îmbracat
în hainele care au ramas dupa unchiul Pira, „agricultor”,
în urma înmormîntarii. Presedintele nostru, al tuturor, chefuieste
crestineste la un botez, alaturi de un individ caruia DNA i-a pus sechestru
pe avere. Iar asta nu înseamna ca el are de-a face cu indivizi dubiosi,
ci ca, în România, justitia e independenta. Mitropolitul Moldovei
– si, probabil, viitorul patriarh – pleaca pe sest în Italia
sa-l cunune pe un om de afaceri implicat, vrînd-nevrînd, în
cel mai mare proces privind santajul de presa.

Dupa botezul în care a tinut mîna nu pe Biblie, ci pe dosarele
de urmarire de la DNA, presedintele României a rostit o cuvîntare
în fata magistratilor. De-o seriozitate extrema. Riguroasa. Punctuala.
Violenta chiar. Si, ca sa nu ducem dorul Parlamentului, Traian Basescu a mai
facut doua lucruri absolut halucinante. Mai dure decît un joint, mai ametitoare
decît o sticla de Chivas Royal. A dat în judecata un ministru în
functie si a trimis o plîngere penala la Parchet împotriva Guvernului.

Pe ministru l-a acuzat de calomnie, pentru ca Nicolaescu a spus ca primul om
din stat sufera de „boli psihiatrice”. Guvernul l-a acuzat ca a
oprit lucrarile la un drum ce face legatura cu Baile Herculane. Cu Baile Herculane?
Ceva absurd se întîmpla în tara asta. Ceva caraghios. Presedintele
si Guvernul se razboiesc în instanta. Daca ar fi vecini s-ar judeca pentru
o gaina.
Multi dintre noi suntem de parere ca, în România, adevarata politica
a murit de mult.

Daca nu suntem atenti, ne vom trezi, la un moment dat, ca România va
fi murit de mult. Poate nici n-ar fi un bai atît de mare asta. Ne înghite
Europa, fara macar sa sughita. Dar, cu expresia unui adolescent într-o
lucrare de bacalaureat, s-ar putea ca nici dupa moarte sa nu avem o viata linistita.

Miron Beteg