Dacă până prin 1998 – 2000 nu s-a făcut niciun pas, de prin 2004 încoace salturile Poliţiei Bihor au fost vizibil progresive. Şi reprezentanţii Poliţiei Bihor, Liviu Popa şi Adrian Bucur, cu viziuni şi perspective ample, au început să acorde atenţie tot mai mare copiilor.
Un departament din poliţie (Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii) format dintr-o mână de oameni a fost desemnat să se ocupe îndeaproape de crearea de proiecte speciale pentru educarea copiilor. Preşcolari, şcolari şi liceeni au fost angrenaţi an de an, tot mai mulţi, în activităţi deloc plictisitoare, ce ţin de educaţie rutieră şi comportamentală. Scopul: crearea unei atitudini corecte în rândul copiilor care să le permită acestora să se poată apăra de infractori şi comiterea de infracţiuni.
Cârcotaşii, unii chiar colegi de breaslă, luau în zeflemea aceste tipuri de activităţi. M-am încăpăţânat să susţin demersurile Poliţiei Bihor fiindcă „pe teren” am văzut şi auzit efectele muncii lor, tot mai mari, de la an la an. S-a ajuns ca acum, elevi de gimnaziu (care din grădiniţă „au avut parte de poliţişti”) să cunoască regulile vieţii atât de bine încât dau exemple corecte din viaţa lor de zi cu zi, ba îşi apostrofează părinţii ori se uită urât la adulţii care nu le respectă – semn că şi-au însuşit învăţăturile primite din fragedă pruncie.
O treaptă mai înaltă, menită să atingă nu doar minţile ori logica ci şi sufletele şi valorile umane ale copiilor a fost proiectul Şcoala fără violenţă, derulat în premieră naţională la noi, în Bihor. Şi în cadrul acestui proiect, s-a conceput concursul Eseul meu antiviolenţă.
Aici mi-a fost dat să mă conving din nou (dacă mai era cazul..) de imensitatea binelui ce zace în copii şi pe care poliţiştii bihoreni au reuşit, la nivel de excelenţă, să îl scoată la suprafaţă. Chestorul Liviu Popa – şeful Poliţiei Bihor, a rămas impresionat de lucrările de faţă şi a decis publicarea lor, gest rar şi care va rămâne în istoria Poliţiei Bihor, dar şi a învăţământului românesc.
Am avut onoarea apoi să fac parte din juriul care a notat lucrările publicate aici şi, după cum veţi observa şi voi, acestea se pot constitui într-o lecţie de viaţă pentru adulţi. – Eu am o vorbă: Mulţi oameni îmbătrânesc degeaba şi mulţi copii sunt cu mult mai dezvoltaţi personal decât mulţi adulţi.
Mă înclin astfel în faţa elevilor-autori ai lucrărilor cuprinse în acest volum pentru curajul, deschiderea, interesul, sinceritatea şi modul corect de gândire, la care pot adăuga grija pentru formularea ideilor din fiecare lucrare.
Recomand cu încredere această carte nu doar copiilor ci şi părinţilor şi cadrelor didactice. Ar putea fi un bun ghid mai ales pentru acei adulţi care nu vor să îşi înţeleagă copiii, după care se miră că nu au o relaţie normală şi productivă cu minorii.
Cred de asemenea cu tărie că autorii acestor cărţi, prin ceea ce au inserat aici, ne oferă încredere că vor avea o viaţă demnă, departe de infracţiunile de orice fel şi îşi vor folosi toată viaţa simţul civic cultivat în ei de mici.
Iar poliţiştilor de la Prevenire, care au pus în practică şi acest concurs, le urez să continue acest drum, extrem de solicitant şi greu, dar cu satisfacţii enorme pe termen lung.
Şandor Otilia Victoria – redactor ”Jurnal Bihorean”
Citiți principiile noastre de moderare aici!