S-a schimbat Puterea, iar Băsescu şi Tăriceanu au întârziat proiectul, pretextând cu tot felul de pseudo-argumentaţii. După ce, finalmente, lucrurile începuseră să se mişte pe tronsonul bihorean, premierul Boc a mutat între frontul de lucru din Bihor în Cluj, astfel încât azi, cea mai apropiată autostradă există doar în jurul Clujului.

După ani de zile de nepăsare guvernamentală, cu chiu, cu vai, în 2015, Guvernul Ponta semna contractul cu spaniolii asociaţi în Corsan – Corviam. Pentru ca, iată, la distanţă de un an şi jumătate aceiaşi spanioli să notifice CNAIR, urmaşa CNADNR, cum că vor să renunţe la contract, după ce nu au mişcat nici măcar o roabă pe tronsonul Borş – Suplac. CNAIR a luat la cunoştinţă de problemele spaniolilor şi a anunţat deja că tronsonul se va scoate din nou la licitaţie. Alţi bani, altă distracţie, dar mai cu seamă alt timp pierdut ce atârnă greu ca o piatră de moară pentru zona de nord-vest, într-o epocă în care conectivitatea înseamnă tot mai mult. Pe lângă dezavantajul neacceptării României în Schengen, ce se traduce cu timp pierdut în neştire la frontieră, de către transportatori, România întârzie să-şi construiască reţeaua de autostrăzi, menită să reducă ecartul de dezvoltare faţă de ţările central-europene (nu îndrăznesc să fac comparaţii cu Europa de Vest).

Aflăm că spaniolii de la Corsan – Corviam au dat cu piciorul unui contract de cca. 150 milioane de euro + TVA. Mai aflăm că CNAIR a emis deja penalităţi de 75 milioane de lei, care vor fi achitate cine ştie când. Rămâne să aflăm dacă Statul Român va executa garanţia de execuţie, obligatoriu depusă în bancă de firma contractoare. Şi se naşte încă o întrebare: De ce nu au ştiut cei de la minister şi din compania naţională de problemele spaniolilor din timp? Eventual când le-a dat mega-contractul pe mână!

Însă, dincolo de toate acestea, Statul Român trebuie să decidă cum va licita tronsonul bihorean, lung de 60 de kilometri. Va da din nou câştigătoare o firmă străină, ce ne va lăsa cu ochii-n soare? Sau, finalmente, CNAIR îşi va scoate ochelarii de cal şi va privi şi spre firmele autohtone, care abia aşteaptă să primească spre contractare tronsoane de autostradă? Altfel, nu vom reuşi să capitalizăm cu adevărat capitalul românesc, câtă vreme mai toate contractele mari sunt oferite companiilor venetice.

Avem deja dovada neseriozităţii unor companii străine, vezi inclusiv problemele majore de pe tronsonul fisurat Sibiu – Orăştie, executat de compania italiană Salini Impregilo, cea care, culmea!, are acum în sarcină alte două loturi de autostradă: Lugoj – Deva şi Sebeş – Turda.

Sunt convins că şi românii pot construi autostrăzi. După două rateuri mari pe tronsonul bihorean de 60 de kilometri, Statul Român trebuie să înceteze să-şi bată joc de noi. Poate că a sosit momentul ca cele mai mari firme de construcţii din judeţul Bihor să-şi dea mâna, să se asocieze şi să depună o ofertă cât se poate de serioasă, pe care Ministerul Transporturilor şi CNAIR să nu o poată refuza.

Domnilor de la Redolaj, Selina Grup, Construcţii Bihor SA, Gavella (şi lista rămâne deschisă), ce ziceţi, se poate? Aceeaşi întrebare aş lansa-o şi pentru decidenţii din Capitală, plecând de la premisa că, deşi trăim într-un capitalism feroce globalizat, nimeni nu ne poate interzice nouă, românilor, să punem mâna şi să ne construim ţara cu capital şi mână de lucru autohtonă. Şi, de ce nu?, chiar cu companii 100% locale. Aşa procedează cei din lumea civilizată, spre care tânjim. Doar n-om fi noi mai proşti ca alţii. Sau greşesc? Oare ne-am metamorfozat într-o simplă colonie?