Avantajele medierii IV

Acordul de mediere poate cuprinde împăcarea părților, finalitatea fiind înlăturarea răspunderii penale și stingerea acțiunii civile . Dacă retragerea plângerii prealabile poate fi făcută oricând pe tot parcursul procesului penal (pe toată perioada în care dosarul se află în faza de
urmărire penală , în primă instanță sau chiar în apel ), împăcarea părților poate avea loc până la citirea actului de sesizare a instanței, conform articolului 159 alin. 3 Cod penal .

Dacă în cazul retragerii plângerii prealabile este suficientă voința unilaterală a persoanei vătămate , în cazul împăcării este necesar acordul
de voință între persoana vătămată și persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni. Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit, astfel că e posibil ca procesul să continue cu privire la părțile între care nu a intervenit împăcarea.

Potrivit Codului de procedură penală , în caz de împăcare a părților, cheltuielile de judecată avansate de stat sunt suportate de ambele părți. În cazul încheierii unui acord de mediere se poate deroga de la această regulă, astfel încât atât cheltuielile de judecată avansate de stat , cât și
cheltuielile judiciare făcute de părți să fie suportate în întregime doar de către una dintre părți , conform articolului 275 alin. 1 pct. 2 lit. c Cod
procedură penală.

Infracțiunile cuprinse în Codul penal pentru care este posibilă împăcarea părților sunt următoarele:

– Violența în familie ( art. 199 ) ;
– Furtul simplu ( art. 228 )
– Furtul calificat ( într-un mijloc de transport în comun , în timpul nopții, de o persoană mascată , deghizată sau travestită, prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase , prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere , cel comis prin violare de domiciliu sau sediu profesional , de către o persoană având asupra sa o armă – art. 229 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c )

– Furtul în scop de folosință (art. 230 ) ;
– Înșelăciunea ( art. 244 ) ;
– Înșelăciunea privind asigurările ( art. 245 ) ;
– Nerespectarea hotărârilor judecătorești ( art. 287 alin. 1 lit. h );