Cântare (morale) României

Bine că se rezolvă şi asta, că doar clasa politică şi economia românească au fost de mult purificate de securişti şi de activişti PCR şi UTC (sau nu?).
„Recunoaştem public că membrii acestei bresle au fost colaboratori ai regimului comunist, în sensul că au pactizat cu ideologia timpului, dând la iveală partituri în care au proliferat ideile militante comuniste. Regretăm acest fapt”, a spus Octavian Lazăr Cosma, preşedintele UCMR, într-o conferinţă de presă.

Cu trei zile înainte, ministrul Culturii şi Cultelor, compozitorul Adrian Iorgulescu, ceruse tardiv şi inutil ca oamenii de cultură care au făcut compromisuri cu comunismul să se retragă din viaţa publică, pentru că „şi-au bătut joc de fibra morală a poporului”. Păi întâi şi-au bătut joc de ei înşişi, că lumea râdea de prostiile lor. Mă rog, au făcut-o pe bani, pe funcţii şi pe privilegii, iar întrebarea retorică e dacă nu continuă. La vremuri noi, tot noi.

De pildă, bătrânul lustrator Cosma a fost peste 20 de ani secretar de partid şi susţinător şcolit la Leningrad al ideologizării muzicii, cunoscut melomanilor prin nenumărate studii şi critici muzicale în care pleda şi pentru adaptarea creaţiei muzicale la „realitatea omului nou” şi la ideologia partidului. Aşa că nu s-au dezvăluit liste cu compozitorii care au colaborat cu PCR, deşi ministerul ceruse asta.

Ziariştii au audiat ca piese reprezentative din perioada comunistă câteva coruri de Matei Socor, Ion Vasilescu, Laurenţiu Profeta etc. şi li s-au arătat prea puţine discuri cu cântece închinate lui nea Nicu şi coanei Leana de către lăudaţii Şerban Nichifor, Liana Alexandra, Marin Constantin, Cornel Fugaru, Temistocle Popa, Ion Cristinoiu, Marius Ţeicu, Ionel Tudor etc.

Or fi mai vulnerabili şi mai efemeri autorii de muzică uşoară decât „maeştrii” ce simfonizau din greu piese cu titluri transparente despre „realizărili” regimului sau despre pace (Ceaşcă, omul păcii)? De-aia era obligatorie o lucrare românească în deschiderea concertelor simfonice, nu de dragul creaţiei naţionale, iar efectul e scârba pe care o au mulţi filarmonişti azi pentru orice muzică românească, inclusiv la Oradea.

„Sunt membri ai Uniunii, nu vor fi daţi afară, nu vor suporta asemenea consecinţe, mai ales după atâţia ani. Dar îi ştim şi facem o asanare morală”, a spus Cosma, mai ales că 80% dintre cei vizaţi ca stalinişti au murit deja (ceauşiştii cam trăiesc încă). „Nici unul nu mai e în prim-planul vieţii publice. Sunt în vârstă, aproape toţi au peste 75 de ani. Ne luptăm cu fantome şi cu oameni care n-aş vrea să facă infarct auzind”. Deci e frecţie la un picior de lemn.

Marius Ţeicu: „Ministrul Iorgulescu cerea retragerea din viaţa publică a celor care au colaborat cu partidul. Dar eu nu sunt în funcţii administrative, politice, nu sunt membrul nici unui partid. Eu sunt retras. Ce mai pot să fac? Să-mi trag un glonţ în cap?”. Morala? Horia Moculescu: „Nu cred că un compozitor care a scris piese de genul acesta e mai vinovat ca Ion Iliescu”.

Adrian Gagiu